The Green Eyed Fear

Capitolul 6

Privirile prietenilor mei mă fulgeră.De ce mă privesc toți atât de insistent?Mă foiesc stingherit și îmi plec privirea în pământ.Îmi trec degetele peste unul dintre brațe și trasez modelul unuia dintre tatuaje.Este liniște în continuare iar eu nu știu ce să mai spun.Nici nu țin neapărat să spun ceva.

"Ăăă,băieți?" vocea lui Derek distruge această liniște despre care vorbeam."Am primit un mesaj de la ai mei și se pare că nu voi putea rămâne peste noapte.E în regulă dacă plec?"

Jake dă din cap afirmativ,apoi Derek își ia la revedere de la noi și iese pe ușa dormitorului.Rămân doar eu,împreună cu amicul meu și cu Adaline.

"Will?"mă strigă Jake.

Îmi ridic privirea.

"Va trebui să despicăm firul în patru despre ce ți se întâmplă."adaugă Adaline.

"Întrebarea este : ce mi se întâmplă?" spun confuz,trecându-mi o mână printre buclele răvășite.

"Nici noi nu știm dar o să aflăm.Deci să o luăm de la început.Când te-ai speriat prima oară de când a început școala?"

Și uite așa începe interogatoriul lui Jake.

"Nu vrei să discutăm despre asta mâine dimineață?Sunt rupt de oboseală și abia pot să gândesc logic."

Jake ridică din umeri,dar pare să fie de acord,în timp ce Adaline încuviințează dând din cap.Mă întind și îmi pun capul pe pernă,închizându-mi ochii.Stau și mă gândesc la discuția de mâine și îmi trece prin cap și modul în care Adaline m-a ținut de mână și m-a făcut să nu îmi fie frică de ea pe moment.Cum a făcut asta?

Tot îmi trec prin cap gândurile astea și încerc să îmi dau seama ce se întâmplă,până când devin inconștient și adorm.

. . .

"De asta?De asta fugi tu de noi?" urlă Jake din toți rărunchii iar eu mă fac din ce în ce mai mic într-un colț.Stai,de când urlă el la mine?

"Știam că așa va fi,eram sigur că acesta e motivul!Ar trebui să sufere acum,să se gândească la faptul că noi nu am putea face asta!" i se alătură Derek.

"Ce ziceți de niște palme zdravene?Asta poate l-ar învăța minte pe nenorocit!" apare și Adaline și se apropie brusc de mine.Urlu și mă feresc.Sau cel puțin,încerc să urlu...dar parcă nu am voce.Parcă am gâtul înfundat.Palma ei îmi zboară imediat peste față.

"Dar ce v-am făcut?Ce aveți cu mine?" strig înspre ei printre lacrimile care îmi curg precum niște cascade,în timp ce piciorul lui Derek mă lovește.

"Știi și tu foarte bine ce avem cu tine!" strigă el.

Continui să fiu lovit și mă uit înspre scări,înspre sufrageria enormă din casa lui Jake și chiar și înspre ușa de la intrare în speranța că poate va apărea cineva să îmi sară în ajutor.De ce mi se întâmplă asta?Ce am făcut?

"Nu mă mai lovi!" zbier chiar în secunda în care Jake mă prinde de umeri și mă scutură.

"Will,trebuie să îți revii!" urlă înspre mine.

Poftim?

"Uită-te la mine!" strigă el din nou și exact asta fac."Am spus uită-te la mine!"

"Dar mă uit,lasă-mă în pace!Ia mâinile de pe mine!" reuşesc să strig.

Nu pot să cred că am ajuns să urlu la prietenul meu cel mai bun.Adaline se apropie și îmi ia fața în mâini,iar eu aproape leșin când mă privește în ochi.