The Green Eyed Fear

Capitolul 9

Mă trezesc tresărind ușor atunci când telefonul îmi sună pe pernă,ceea ce mă face să mă întreb când mama naibii am adormit.Adaline mi-a răspuns la mesajul de mai devreme.

Adaline: Bine.Păi vorbește.

Will: Nu prin mesaje,aș prefera să vorbim despre asta față în față.Am nevoie să mă lămuresc în legătură cu niște chestii.Poți să ajungi în fața liceului în jumătate de oră?

Adaline: Wow,îmi era dor să primesc un mesaj mai lung de 3 cuvinte de la un băiat.Da,pot să ajung,ne vedem acolo.

Mă ridic instantaneu din pat și iau pe mine niște haine curate.Ajung în grabă pe hol,îmi iau tenișii în picioare și când să pun mâna pe clanță,aud vocea mamei.

"Unde pleci?" mă întreabă cu o privire plină de curiozitate.

"Eu...ăăă..." îmi scarpin ceafa. "Trebuie să mă întâlnesc cu Jake." mint.

"Am înțeles.Apropo..." cuvintele ei sunt întrerupte pentru scurt timp de un căscat.Presupun că abia s-a trezit."De ce nu te-ai dus la liceu azi?"

"Pentru că...proiectul a durat prea mult și am dormit prea puțin.Când am ajuns acasă era în jur de 7 dimineața,deci..." ridic din umeri.

"Bine.Dar de acum înainte să mă anunți și pe mine."

Dau din cap afirmativ.

"În regulă." îi răspund.

Când mă uit în ochii albaștri ai mamei,nu pot vedea altceva decât bunătate și o urmă de îngrijorare.Știu că o mint și nu îmi place să o fac.Ea a fost mereu alături de mine și par un idiot că o mint,dar vreau întâi să fiu absolut sigur de ce se întâmplă în legătură cu frica mea cu ochii verzi și relația...mă rog...cum aș putea numi ceea ce se petrece între mine și tipa care era să mă dea jos de pe scaun în prima zi de școală.

. . .

Ajung în fața liceului.Adaline este deja aici.

"Bună!" mă salută și un zâmbet călduros se întinde peste buzele ei fine.Poartă o rochie albă și scurtă iar părul blond i se revarsă pe umeri în niște bucle largi.În mod absurd mă face să mă gândesc la un înger.

"Hei..." îi răspund salutului,apropiindu-mă cu pași lenți de ea,până ajungem să stăm față în față.

"Deci?Despre ce voiai să vorbim?"

Oftez puternic și îmi trec o mână prin păr,simțind cum inima îmi pompează sânge în corp cu viteză mai mare ca de obicei.Încerc să îmi adun cuvintele.

"Despre...despre noi.Despre ceea ce s-a întâmplat la Jake."

Capătă o privire tristă.Doamne,nu,te rog,nu te întrista.Și asa sunt într-o stare destul de ciudată.

"A fost prea din scurt...nu-i așa?" tonul ei este unul dezamăgit.

"Ce?Nu,la naiba.Nu a fost prea din scurt.Doar că nu sunt sigur de ce se întâmplă între noi.Ne-am mărturisit sentimentele și chestii dar...niciunul dintre noi nu a afirmat că vrea mai mult.Eu doar -"

Adaline se ridică pe vârfuri și își sprijină palmele de umerii mei.Se întinde puțin iar în secunda următoare buzele sale încep să danseze cu ale mele,întrerupându-mi vorbele.Îmi sprijin palmele pe șoldurile ei,iar în momentul în care gestul de afecțiune ia sfârșit,își lipește fruntea de a mea pentru scurt timp.Mă privește în ochi iar eu observ strălucirea din ei.

"Asta îți este suficient drept afirmație că vreau mai mult?" întreabă ea.

Încă încerc să îmi recapăt aerul pentru a-i răspunde.Dumnezeule,nicio fată nu m-a sărutat vreodată în felul în care o face ea.Cu ea e diferit,mă simt complet diferit.