The Green Eyed Fear

Capitolul 21

PERSPECTIVA LUI WILL

"Hei,treziți-vă." aud o șoaptă pe lângă mine iar ochii mei se deschid brusc și mă ridic în șezut.

Mă uit confuz prin jurul meu și realizez că sunt pe podea.Îl zăresc pe Jake iar el pare somnoros și Adaline nu iese din ecuație,având și ea aceeași moacă de om adormit.

"Ce s-a întâmplat?" întreb eu."De ce ne-am trezit pe podea?"

"Nu mai știi nimic?" întreabă Adaline surprinsă,iar eu scutur din cap.

"Nu,nu mai știu nimic.De asta și sunt atât de confuz.Cum ați ajuns -"

Fraza se întrerupe în momentul în care amintirile zilei de ieri încep să îmi apară în cap.M-am enervat.M-am dus la școală.I-am auzit pe nenorociții ăia și pe Derek apoi i-am luat la bătaie...sau cel puțin am încercat până am fost trântit pe jos și lovit în așa fel încât să rămân fără ochi și fără moștenitori.

"Ești bine,Will?" întreabă Jake.

Am făcut și un atac de panică atunci când am ajuns cu Jake acasă și am dat de Adaline.Am reacționat exact la fel ca în noaptea aia de la petrecere.Nu îmi mai amintesc nimic din ce s-a întâmplat după.

"...vrei să mori?" îmi răsună strigătul cuiva în minte.

Scutur din cap.Dar defapt nu vorbește nimeni cu mine.Arăt de parcă aș vorbi singur.

"Lumea din jurul meu mă sperie,Jake!"

"Încetează!"

Ce sunt strigătele astea?Ale cui sunt?Frazele astea nu au niciun sens.

"Era rupt de oboseală aseară." șoptește Jake,dar în ciuda faptului că vorbește încet,reușește să îmi distragă atenția de la gândurile mele ciudate.

"Când am adormit?Și de ce pe podea?"

"Nu mai știi momentul ăla când ne-am luat toți în brațe?" întreabă Adaline.

Scutur din cap.

"Plângeai." adaugă ea."Trebuia să te liniștim cumva.După ce te-ai calmat ai adormit.Ce s-a întâmplat ieri te-a secat de toate puterile."

"Dar de ce..."

"Dar nu plâng,la naiba!"

"Taci odată!" strig din toți rărunchii și îmi prind rădăcinile părului între degete.

Jake se își îndreaptă rapid privirea spre mine și întreabă :

"Cine să tacă?Cu cine te cerți?"

"...ar fi mai bine dacă nu aș exista!"

"Ce dracu' s-a întâmplat după ce am venit acasă?!" urlu și efectiv lovesc podeaua cu ambii pumni.

Jake mă privește precaut și își mușcă buza inferioară.

"Chiar nu mai ții minte nimic?"

"Exceptând faptul că îmi amintesc de bătaia cu Derek și gemenii ăia și că am adormit în brațele voastre,nu,nu îmi mai amintesc nimic."

"Era să..." începe el,dar își pierde vocea.

Mă uit înspre Adaline,dar ea nu îmi spune nimic.

"Ce îmi ascundeți?" întreb nervos."Spuneți-mi odată!"

"Era să te sinucizi naibii,Will!"strigă și Jake la rândul lui.

Rămân perplex.

"Poftim?"

"Exact ce ai auzit."