The Green Eyed Fear

Capitolul 16

"Ești în regulă?"

Vocea lui Will mă face să îmi deschid ochii brusc,iar eu realizez că eram cât pe ce să adorm în brațele sale.Sunt istovită,și sunt mai mult decât sigură că și el e.Dar pe lângă oboseala asta mai am și o stare ciudată.Nu știu ce se întâmplă,e ceva ce seamănă foarte tare cu anxietatea...sau cu stresul.

"Adaline?"

Îmi ridic capul și îl privesc în ochi.Are o privire îngrijorată și pentru că nu suport să îl văd așa,aleg să îi răspund.

"Sunt bine.Doar obosită."

"Ești sigură?Nu ai mai spus nimic de când am terminat...ceea ce făceam."

Degetele sale lungi îmi trec ușor printre șuvițele de păr,chestie care mă relaxează.Dar în capul meu se dă o bătălie.Oare ceea ce am făcut a fost o greșeală?Îmi doresc să dau timpul înapoi?A fost bine că am avut încredere în el și l-am lăsat să mă vadă atât de...vulnerabilă?

Nu,nu am greșit cu nimic.Deși...acum simt că a văzut fiecare părticică din mine și că îmi știe fiecare secret.Dar știu că pot avea încredere în el,de ce mă îngrijorez așa?Și el a fost speriat,la fel ca mine.Și el are încredere în mine.Nu e ca ceilalți băieți,a spus că nu își va bate joc de mine și chiar a dovedit-o.De ce mă agit atât?

"Hei..." murmură el din nou,plimbându-și ușor mâna peste obrazul meu."Ce s-a întâmplat?Ești prea gânditoare și pari tristă."

Îmi mut privirea în orice altă parte pentru a nu-l privi în ochi.

"Am greșit cu ceva?"

Scutur din cap.

"Îți pare rău că ai făcut asta?"tonul lui e trist,iar întrebarea asta mă face să îmi îndrept brusc privirea înapoi spre a lui.

"Nu îmi pare rău." reușesc să spun într-un final."Dar mă simt...nu știu...mă simt ciudat."

"Ciudat  în ce sens?"

Ridic din umeri.

"Am impresia că acum ştii absolut tot despre mine.Fiecare secret,fiecare sentiment.Ştiu că sună aiurea dar-"

"Nu sună aiurea." mă întrerupe el."Înțeleg perfect la ce te referi.Nu e nevoie să îmi dai mai multe explicații."

Şi mă strânge mai tare lângă el,iar eu încerc să îmi potolesc gândurile stupide.

. . .

PERSPECTIVA LUI WILL

"Acum scoateți o foaie de hârtie."spune profesorul iar eu realizez că de când am ajuns la liceu mintea mea e cam absentă.Noroc că astăzi am ore după-amiaza şi nu am fost nevoit să mă trezesc cu noaptea în cap.

La ce materie suntem?

"Eşti acolo,prietene?" mă înghionteşte Jake,care se află lângă mine în banca de 3 persoane.

Nu spun nimic,doar dau din cap şi scot o foaie de hârtie şi un pix.Matematică.Eşti la matematică,Will.

"Deci la primul subiect..."

Sunetul vocii enervante se sparge,iar eu nici măcar nu reuşesc să fiu atent.Sunt obosit,la naiba.Vreau acasă.

Derek se află în banca din fața mea şi se întoarce.

"Frate,de când nu v-am mai văzut!"

Dar Jake se bagă în conversație cu el şi mă scuteşte de conversații lipsite de sens şi spaime cauzate de ochii verzi.