The Green Eyed Fear

Capitolul 11

"Adaline?"

Vocea lui Will mă scoate din gânduri.Am mai bine de un sfert de oră de când stau și mă uit în gol,cu el lângă mine,încercând să mă facă să vorbesc.Îmi prinde bărbia în două degete și îmi întoarce capul,făcându-mă să îi privesc ochii verzi.

"Spune-mi ceva." zice pe un ton scăzut și ușor tremurând.

Continui să îl privesc dar nu sunt în stare să spun nimic,doar stau aici ca o mumie.Încerc să îmi pun ideile cap la cap pentru a-i spune măcar un detaliu mic.Dar nu reușesc,nu sunt pregătită să vorbesc despre asta.Nu sunt pregătită să mă descarc,nu am făcut asta cu nimeni.

"Te-am speriat când te-am atins?Am făcut ceva greșit?Tăcerea ta mă îngrijorează."

Se uită în jos și pare trist.Nu,la naiba,nu e el de vină.De ce am avut eu visul ăla nenorocit?Acum aș fi evitat discuția asta.

"Mă duc să beau puțină apă." zic la urma urmei și mă ridic de pe pat,îndreptându-mă spre bucătărie.

Beau apă,apoi mă duc la baie.Nu știu cât o să funcționeze încercarea mea de a trage de timp.Nu fac nimic altceva decât să mă holbez la reflexia mea din oglindă și să îmi imaginez o posibilă conversație cu Will pe tema problemei mele.Dar doar gândul la cum m-aș simți povestind chestiile astea îmi aduce lacrimi în ochi.Încerc să mă potolesc și îmi lipesc palmele de gură pentru a-mi înnăbuși hohotele.Fața mi se înroșește puternic și la fel și ochii.

O bătaie în ușă mă face să tresar.

"E totul în regulă acolo?" aud strigătul slab al lui Will de pe partea cealaltă iar eu inspir și expir puternic pentru a-mi încheia sesiunea de descărcare emoțională.

"Da,vin imediat." îi răspund apoi îi aud pașii,semn că se îndreaptă spre dormitor.

Îmi arunc puțină apă rece pe față apoi ies din baie.Când intru în cameră,Will se ridică în picioare ca ars de pe pat și se apropie de mine cu o privire îngrijorată.

"Ești bine?Ți-e rău?Ai stat destul de mult."

"Ți-am mai spus,Will." oftez."Sunt bine,serios." zic și îmi așez blând palma peste brațul lui.

Sprâncenele sale se apropie într-o încruntătură și văd cum își încleștează maxilarul.Chipul lui se apropie lent de al meu și îmi privește ochii pe rând,în timp ce mă prinde blând de umeri.

"Ai plâns cumva?"

Înghit în sec.

"N-nu...eu doar...mă ustură ochii." spun,apoi îmi ciupesc buza cu două degete,ridicând din umeri.

"Mă minți." tonul lui e tăios.

"De ce te-aș minți?Și cum îți poți da seama de asta?"

"Ai ridicat scurt din umăr deși nu cred că ți-ai dat seama.Asta înseamnă că nici măcar tu nu crezi ce ai spus.Și ți-ai ciupit buza,adică ți-ai dus mâna spre gură,ceea ce e un gest de protecție.Încerci să protejezi faptul că ascunzi ceva,și anume faptul că ai plâns."

E clar.Nu e o persoană pe care o poți minți.Dar aleg să îmi continui încercările de a sări peste subiect.

"Nu am plâns,Will." insist pe idee și clipesc lent,vorbind pe un ton mai înalt.

"Încă minți."

Îmi dau ochii peste cap și încerc să trec pe lângă el în timp ce oftez.Dar nu reușesc să merg mai mult de un metru căci mă prinde de încheieturi și mă trage înapoi,lipindu-mă încet de perete,iar el se lipește de mine.Îmi analizează chipul și observ că lui chiar îi pasă,dar sunt înghețată și nu pot spune nimic.