"Bună dimineața!" ne salută Nadia atunci când păşim în bucătărie,iar noi îi răspundem la fel."Ați dormit bine?"
"Eu mereu dorm bine." îi răspunde Adaline mamei sale,cu un mic zâmbet.
"Eu am dormit neîntors."
Şi m-am asigurat ca după duş să trag o fugă în camera în care trebuia să dorm şi să deranjez puțin patul,ca să pară că am stat la locul meu.
Nu o să adaug fraza asta.
"Ați auzit şi voi sunetele de azi noapte?" continuă Nadia.
Eu şi Adaline rămânem înțepeniți.
"Ce sunete?" întreb şi înghit în sec.
"Nu sunt sigură,cred că nişte strigăte sau ceva."
Adaline roşeşte puternic iar eu îmi scarpin ceafa.
Căcat.Am fost auziți.
Dar cum naiba? Parcă nu trecea niciun sunet prin pereții ăştia.
"Veneau de afară."
"Will,vino puțin." şopteşte Adaline iar eu mă apropii de ea şi se ridică pe vârfurile picioarelor pentru a-mi şopti ceva la ureche."Cred că am lăsat geamul deschis."
"Poftim?"
"Exact.Dar hei,ştiu eu ce să îi spun."
Se apropie de mama ei.
"Probabil se bătea cineva pe afară."
"La 11 noaptea?"
Îmi plenesc fruntea.Cine să se încaiere pe afară la ora aia,Adaline?
Iau un pahar şi îl umplu cu apă.
"Mai ştii?Se întâmplă multe chestii noaptea."
Mă înec şi aproape scuip pe jos.Ea chiar a spus chestia asta?
"În fine.Hai să mâncăm."
Slavă Cerului că s-a încheiat conversația asta.
. . .
Am mai stat cât am mai stat pe la Adaline iar apoi m-am decis să mă întorc acasă.Părinții ei chiar sunt de treabă,nu se potrivesc deloc clişeului cu "te vezi cu fata noastră deci automat trebuie să te urâm."Aleluia.
"Pe unde ai umblat?" aud vocea mamei atunci când intru în apartament.
"Am fost la Adaline.De ce?S-a întâmplat ceva?" răspund eu.
"Poftim?Nu,nu.Sunt...sunt bine."
"Eşti sigură?"
"Da.Mergi în camera ta." zice ea pe un ton destul de trist.
"Mamă,eşti sigură că totul e - "
"Am spus să mergi în camera ta,Will."
Ce naiba se întâmplă?
Nu mai spun nimic şi încep să fac paşi înspre dormitorul meu.După ce închid uşa mă sprijin de ea şi îmi las uşor capul pe spate,închizându-mi ochii şi oftând puternic.
Mă îndrept înspre pat şi iau una dintre cărțile împrăştiate pe podea şi încep să o citesc.Sunt prins complet de acțiune şi nu mai sunt conştient de ce se întâmplă în jurul meu.După ce termin cele două sute şi ceva de pagini,îmi aud telefonul sunând.
Adaline.
"Hei." mă salută ea."Trebuie să îți spun ceva şi s-ar putea să îți placă."
CITEȘTI
The Green Eyed Fear
Teen FictionSe spune că viitorul fiecăruia dintre noi este influențat de copilărie.Dar ce te faci când pentru tine viitorul este sinonim cu frica de oameni? Ce te faci când majoritatea persoanelor din jurul tău te sperie? La cei 18 ani ai săi, Will Harding se l...