Capitolul 20

21 3 5
                                    

Am de a face cu aceleaşi ore nasoale ca în fiecare zi.Nu fac altceva decât să stau plictisit în ultima bancă şi să mă holbez în gol la cifrele de pe tablă.Adaline a rămas la mine peste noapte şi dimineață a spus că o doare capul,aşa că nu a mai venit la liceu.Nici pe Jake nu îl văd.Eu ce naiba mai caut aici?

"Harding?" aud vocea profesorului de matematică şi revin la realitate.Îmi ridic privirea înspre el."Hai la tablă."

Şi în ce limbă sunt scrise chestiile alea?

Mă apropii de tablă şi încerc să îmi dau seama ce mama naibii se întâmplă.Profesorul se uită la mine insistent şi prin absurd încep să mă uit şi eu la el.Mă cam sperie,da,dar reuşesc să trec peste şi când mă întorc rezolv acele calcule în aproximativ două minute.

"Eu nu înțeleg cum eşti atât de rapid." spune profesorul.

Ridic din umeri.

"Ce vreau e să spun că până şi testul de acum câteva zile a fost impecabil,iar tu în anii trecuți abia dacă luai nota de trecere."

"Oamenii se mai schimbă,domnule profesor." spun eu.

"Într-adevăr,dar e o shimbare de-a dreptul radicală.În fine,poți merge la loc."

Dar corpul meu rămâne blocat şi nu mă mai pot mişca.De ce mă priveşte atât de insistent?

"Will,am spus că poți merge la loc."

Inspir adâng,clipesc lent şi înghit în sec,simțind cum pulsul mi se mai potoleşte.Mă îndrept înspre bancă iar în capul meu umblă o singură frază.

Am reuşit din nou.

Şi reuşesc să potolesc chestiile astea din ce în ce mai des.Simt că am control asupra lor.

Orele mai trec şi începe ora de chimie.Cât timp profesorul dictează teoria,se întâmplă să aud nişte şoapte venind dinspre banca din spatele meu.

"Iar nu a mers planul." se aude o voce.

"Mai întâi femeia aia,apoi tipul ăsta..."

"Trebuie să-i convingem cumva să vină cu noi.Câțiva pumni nu sunt suficienți."

"Frate,dar femeia aia l-a lovit pe Derek ca toți dracii."

Ce au zis ăştia?

Mă întorc cu fața la ei.Dau de doi gemeni.Amândoi bruneți.

"Scuze că vă întreb,dar..."

În timp ce încep fraza,mă gândesc că e o idee destul de proastă să îi întreb atât de direct despre cine e vorba.

"Cât e ceasul?"

"Nu ştim.Scuze." răspund ei la unison.

Mă întorc la banca mea pentru scurt timp,dar nu mă pot abține și trebuie să mai pun o întrebare.

"Știți pe unde e Derek?"

"E plecat.Nici noi nu știm unde,deși ne-am dori să avem măcar o idee pentru că avem treabă cu el."

"Și mai exact ce anume?"

Oprește-te,Will.

"Nu e treaba ta."

"Serios?" întreb nervos iar tonul meu se schimbă radical."Pentru că se întâmplă să fi auzit că vorbeați de o femeie."

"Așa...și?"

"Nici nu aveți idee cu cine v-ați pus."

Aleg să opresc conversația și să mă întorc.

"Despre ce mai vorbește și ăsta?" șoptește unul dintre gemeni în spatele meu,iar eu deja văd roșu în fața ochilor.

The Green Eyed FearUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum