Ies din cameră și cobor scările.Nu apuc să fac 10 pași prin mulțime căci sunt apucat de încheietură.
"Will,la naiba,te caut de un sfert de oră!" spune Jake,apoi se uită înspre gâtul meu."Ți-ai făcut de cap?De ce ai urme de ruj pe gât?"
"Ce?" spun și îmi duc mâna înspre gât pentru a mă șterge."Nu mi-am făcut de cap.Defapt,fix asta încercam să evit."
"Mă rog.Hai jos să mai bem ceva,cred că suntem singurii care nu au alcool la bord."
"Nici nu țin neapărat să ajung acasă cu alcool în sistem.Cred că știi ce s-a întâmplat ultima dată când am băut,nu?"
"Bineînțeles că știu ce ți s-a întâmplat,dar acum nu mai are cine să se ia de tine,știi?"
Conversația ne este întreruptă de Derek,care își face apariția în spatele lui Jake,dar trece de el și se apropie de mine,așezându-și brațul pe umărul meu,sprijinindu-se.
"Haideți să bem ceva,ce stați aici ca două târfulițe bârfitoare?"
Derek mă săgetează cu privirea iar eu nu fac altceva decât să rămân blocat și să mă uit în verdele deschis din ochii lui.Rămân țeapăn,incapabil de vreo mișcare,și simt cum inima face tot posibilul să îmi spargă pieptul și să iasă afară să dea o tură de alergat,în timp ce plămânii mei fac concurs pentru a vedea care dintre ei reușește să respire mai repede.
Simt cum încep să transpir și să amețesc.Mă sprijin de perete,poate-poate îmi recapăt echilibrul.Mă doare capul.Mă înțeapă inima,nu mai am aer.Ce naiba?
"Will,te simți bine?Ești galben la față." murmură Jake,dar eu nu reușesc să înțeleg ce spune după cuvintele astea,sunetele din jurul meu devenind doar niște chestii neclare și lipsite de sens.
În secunda următoare,tot ce pot vedea în fața ochilor e negru.Simt cum corpul meu se duce în jos și cum dau cu capul de podeaua de lemn.
PERSPECTIVA LUI JAKE
Devin din ce în ce mai confuz atunci când Will tresare la atingerea lui Derek.Ce se tot întâmplă de se sperie de el?La fel a pățit și cu fata aia...Adaline?Să sperăm că așa o cheamă și că nu i-am stâlcit numele.
Adică,ce mi se pare ciudat e că Derek doar a venit lângă Will,iar acesta a rămas blocat de cum l-a văzut,ca mai apoi să îl văd arătând de parcă cineva îndreaptă o armă înspre el și pentru că nu era și așa destul de ciudată senzția, pe urmă a mai și leșinat.
Oh,da,a leșinat.
"Derek,fugi și adu niște apă rece și un șervețel sau ceva." spun cât se poate de calm,iar el se conformează cerințelor mele.
Mă apropii de Will și îl așez într-o poziție specifică oamenilor,deoarece a căzut într-un fel foarte ciudat,de parcă ar fi vreun contorsionist..sau...ceva fără oase,nu știu...și nu aș vrea să îl văd mâine în cârje.Îl prind de umeri și îl scutur destul de puternic,dar chestia asta nu pare să funcționeze.
Derek apare cu apa rece și ceva ce pare a fi un prosop.Umezește acel prosop și începe să îl treacă peste gâtul lui Will,apoi peste fața lui,timp în care eu îmi duc una dintre palme spre fața lui și încep să îi aplic câteva lovituri,dar nu suficient de puternice încât să îl lase cu vânătăi sau chestii de genul ăsta.
"Will,hei,trezește-te!" spun și continui să îl lovesc dar el nici măcar nu mișcă.
"Ce facem dacă nu își revine?" mă întreabă Derek.
"Nu știu,tu fă-ți treaba acolo."
Continui să îl lovesc pe Will peste față și să strig cu mai multă putere:
CITEȘTI
The Green Eyed Fear
Ficção AdolescenteSe spune că viitorul fiecăruia dintre noi este influențat de copilărie.Dar ce te faci când pentru tine viitorul este sinonim cu frica de oameni? Ce te faci când majoritatea persoanelor din jurul tău te sperie? La cei 18 ani ai săi, Will Harding se l...