The secret princess

Capitolul 14

Rossalinda POV:
Am deschis ochii usor,o mica ceata aparand in privirea mea. Am clipit de cateva ori,putand sa vad mai bine. Eram intr-o camera alba,complet alba cu miros de medicamente. Capul imi bajbaia puternic,facandu-ma sa scrasnesc din dinti.
Oh,frate! Sunt la spital.
Usa alba(pai normal) s-a deschis lasand la iveala un Zack cu cearcane,par ciufulit si haine largi precum pijamalele.
-Ce ai patit?am intrebat confuza.
-Mi-am facut griji pentru tine. Ar trebui sa stii ce s-a intamplat cu tine.a spus punand accent pe "cu tine".
Da.....ce s-a intamplat cu mine? De ce sunt in spital?
-Ammmmmmm.......de ce sunt in spital?
-Ai lesinat dupa ce ai suferit un atac de panica.
-De ce am facut atac de panica?
-Pai.........a-ai f-fost vi-vi-ol-la-t-ta.s-a balbait.
Am inghitit in sec.
-Tu vorbesti serios?am vorbit cu voce tremuranda.
-D-da.
Am lasat cateva lacrimi sa imi scape pe obraz.
-Esti bine?
-Sunt ok.
Mai bine spus,nu sunt ok.
Am oftat prelung.
-Cand pot pleca?
-Maine.Trebuie sa iei niste pastile. Va veni doctorul in cateva minute.
-Okey.
Mi-a sarutat crestetul bland,plecand oftand afara.
-Rossalinda Patrissia Venessia Montoya-Fiorre,dupa numele din fisa asta.intra pe usa un barbat care ma face sa tresar.
Oh,Gosh! Si ce barbat! Cu parul intr-o parte ridicat,blond si stralucitor,cu ochii albastrii ca marea si un corp de invidiat. Pacat ca halatul ala e larg.
-Ammmm......da.am spus.
-Deci......ai suferit un atac de panica.
-Aham.
-Trebuie sa iei pastilele astea    dimineata pe stomacul gol si noaptea inainte de culacare.a spus,dandu-mi o foicica eu aproband.
-Bun,iti dau drumul maine.Odihneste-te,iti face bine.imi zambeste cald plecand pe usa.
Am zambit stramb. Asa barbat,sa tot vezi!
M-am trantit cu capul de perna pufoasa,inchizand ochii si cazand intr-un somn adanc.
*************************
Am deschis ochii larg la soarele ce imi brazda fata.
Mi-am ridicat capul,luandu-mi telefonul de pe masuta de lemn,observand ca e ora 10:34. Am pus telefonul la loc,uitandu-ma pe geam. Aveam o priveliste perfecta spre un parc unde copiii alergau printre copaci,unii adolescenti stand pe banci si razand,altii citind. Am observat rapid o privire verde si patrunzatoare. Harry.
Am intors capul. Nu aveam chef sa il vad.
Am luat telefonul si m-am jucat pe telefon. Usa s-a deschis trantindu-se violent. Am tresarit speriata.
-Hmmmm........hei?am auzit o voce ragusita dar suava.
Era Harry.
-Hei.am spus stins.
-Esti bine?
-Mda.....sa spunem si asa.
-Poate ca nu te cunosc,dar nu arati bine.
-Nu e treaba ta,okey?m-am rastit usor.
-Ba da e.
-De ce? Ce treaba ai tu cu mine?
-S-sunt atras de tine. Pur si simplu nu pot sta departe de tine.
Am ramas masca. Dar,Doamne,sigur era o gluma!
Am inceput sa rad zgomotos.
-Iesi!am spus stins.
-Ce?a intrebat socat.
-Am spus sa  iesi!am tipat tare.
A tresarit usor,iesind ca un vartej,
Auzi la el,atractie.
-Pf.....am facut.
Si asa mi-am petrecut cateva ore bune gandindu-ma la asta.
-Hei!a intrat Colin vesel pe usa.
-Hei si tie.am spus razand. Ce-i cu dispozitia asta buna?
-Sentimentele se transmit asa ca sunt vesel. Si......am castigat un baton de ciocolata de la automatul de pe hol.a spus scotand un baton cu cereale si infulecandu-l.
Am bufnit in ras. Colin e asa mancacios si prostut.
L-am privit dragastos.
-Stii......nu totul se rezuma la mancare.am spus jucandu-ma cu degetele.
-Oh,ba da! Doamne,ce buna e ciocolata asta!a gemut de placere continuand sa manance.
Am izbucnit intr-un ras zgomotos.
-Altceva nu poti face decat sa mananci?am intrebat continuand sa rad.
-Pot mai multe dar asta e pe primul loc.a spus aruncand ambalajul la gunoi.
-Aha.
-Deci......cum merge cu Styles? Am vazut ca a iesit din salonul tau nervos.m-a privit curios.
Pe bune?Trebuia el sa vada asta?
-Pai........nu e cel mai temperamental om.
-Asta o stie toata lumea.Intrebarea e:De ce il cunosti si ce treaba ai tu cu el. Tipul e periculos.
-Il cunosc de la Brian.
-Brian O,Conner?a intrebat socat.
-Dap,e prieten de familie cu mine si stau cu el.am replicat,vrand sa inchei discutia asta.
-Nu mai po--a fost intrerupt de soneria telefonului meu.
Numar necunoscut.
-Crezi ca poti sa ma lasi cateva minute?
A aprobat din cap,plecand.
Am pus telefonul la ureche.
-Alo?
-Buna ziua. Domnisoara Montoya-Fiorre?
-Da. Cine e la telefonul?
-Asistentul parintilor dumneavoastra.Am auzit ca erau in lupta cu cineva si au sfarsit decapitati in sufrageria castelului. Imi pare rau domnisoara. Inmormantarea are loc poimaine la ora 14:30. Sa fiti acolo la castel.a spus dupa care a inchis.
Am scapat telefonul pe jos.
Mama? Tata?Au murit?
-De ce mie?am inceput sa plang suspinand si strigand.
Colin a intrat speriat,privindu-ma ingrijorat.
-Ce s-a intamplat Rossie?
-Au murit.tip plangand si mai tare.
-Cine?
-Pa-pa-parintii m-m-ei.am balbait innecandu-ma in lacrimi.
A venit spre mine imbratisandu-ma strans. Mi-am pus capul pe pieptul lui,suspinand.
-Trebuie sa ajung in Spania. Inmormantarea e poimaine.
-Vin cu tine. Asteapta aici. Ma duc dupa fisa de externare. Ai haine pe scaunul ala.a aratat spre scaunul din coltul camerei iesind furtunos.
M-am imbracat cu niste blugi cu tur lasat lasand la iveala betelia de la chilotii mei CK ,albastrii rupti in genunchi si coapse,un tricou mai sus de buric cu CK si tenesi albi. Mi-am pieptanat parul si m-am dat cu un parfum.
Am iesit pe usa unde Colin venea grabit spre mine.
-Am rezolvat. Am zbor deseara la 22:00. Mergem la tine sa luam niste haine si dupa la mine. Daca e Brian acasa spune ca dormi la noi.
Dupa mergem la mine si spui ca dorm la tine.
Am aprobat din cap mergand spre masina din fata spitalului. Nu pot sa cred ca parintii mei nu mai sunt. Nici macar nu mi-am luat ramas bun. Dar voi avea ocazia.

N/A:Deci imi pare foarte rau ca nu am postat. Am avut turneu de handball si trebuia sa fac un proiect. Lucrurile astea mi-ai luat atata timp. Deci imi pare sincer rau dar o sa postez un bonus mai tarziu.
Va iubesc!
Kisses