Amintiri[Prolog]

4.1K 228 20
                                    

O zi mohorata petrecuta la gradinitei scolii elementare  Wolverhampton.

Ma jucam linistita cu papusiile, atunci cand un baiat mai mare mi-a distrus jocul.

"Si la 30 de ani o sa te mai joci cu Barbie?"A tipat la mine, impingandu-ma pe jos.

Un baiat si-a abandonat jocul si a venit sa-mi ia apararea.

"Las-o in pace! "A zis baiatul cu ochi caprui , ajutandu-ma sa ma ridic.

Batausul si-a abandonat scopul de a ma necajii si a plecat fara sa scoata un sunet.

Mi-am strans rapid jucariile, iar baiatul ,care ma salvat ,ma ajutat sa le pun in ghiozdan.

"Multumesc pentru tot! Catherine"I-am zambit eu, intinzandu-i mana pentru a face cunostinta.

"Liam.Nu ai pentru ce!"A zis , raspunzandu-mi la strangerea de mana.

*****

Au trecut doua luni fara niciun incident cu batausii.Liam ma apara mereu, si apropo, cred, ca am devenit prieteni.

"Haide, Cath!"A oftat el .De ce a trebuit sa-i promit ca-l las sa ma invete cum sa merg pe bicicleta? De ce? Ah, da! Eu va trebuii sa-l invat cum sa patineze!

"Nu ma grabii!"Am zis eu, urcandu-ma pe bicicleta. Pedalam incet, Liam tinandu-ma de spate.Tremuram de frica si de frig.Hei! E decembrie , nu ma judecati!

"Mie frica, Li!"Am zis eu impietrita de spaima.

"Ai incredere in tine!"A zis el, dandu-mi drumul.

Spre surprinderea mea am reusit! Chiar, am reusit! Pedalam singura! Fara ajutor!

"Am reusit!"Tipam de fericire , pedaland .

"Ai reusit!"A tipat Liam.

*****

Mi-am strans bine patinele si m-am strecurat prin mica deschidere a intrarii.

Da, suntem niste mici  infractorii, care vin devreme dimineata la patinoar si nu platesc intrarea!

M-am intors catre Liam, care se uita panicat la mine.

"Haide, Li! Eu am invatat sa merg pe bicicleta , tu vei invata sa patinezi!"Am zis eu, patinand linistita.

"Bine..."A zis el nesigur, l-am luat de mana si l-am ajutat sa -si mentina echilibrul, in timp ce da din picioare.

"Patinez, chiar,patinez!"A zis el uimit.

"Ti-am zis ca sunt o profesoara buna!"Am zis eu .

*****

Ne jucam de ore intregi cu jucariile, eu cu papusa mea Barbie, iar el cu Batman-ul de jucarie si cativa dinozauri lego.

"M-am plictisit sa ma joc singur!"A zis el, bosumflandu-se.

"Poti oricand sa vi la un ceai in conacul Barbie!"Am zis eu.

"Conac?! Cath, aceea este o cutie de pantofi!"A ras el de "casa" lui Barbie.

"Hmm...mi-a venit o idee! "Am zis eu, ridicandu-ma de jos si umbland la raftul plin cu jucarii.

Am luat ursuletul de plus , pe Barbie, Batman si Superman

"Asa ! Deci, fi atent! "Am zis eu, atragandu-i atentia.

"A fost odata o Barbie, mai frumoasa decat oricare alta papusa din lume.A fost rapita de un urs malefic, pe nume Domnul Pufu'.O tinea captiva de multi ani, pana cand, intr-o zi Batman si Superman au salvat-o.S-a indragostit de Superman si au trait fericiti pana la adanci batraneti!"Am zis eu, ecranizandu-i povestea mea cu jucariile.

Catherine Ross[One Direction Fanfiction]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum