Întâi octombrie, doliu...
Ultimul gând pe fotoliu,
Ultima noapte ce doare,
Ca luna albă dispare...
Ultima noapte cu mine...
Lacrima încă nu vine...
Timpul cu ură zboară,
Sufletul plânge să moară...
Camera-i rece mormânt...
Scriu un ultim cuvânt...
Tremur spasmatic, în gând,
Ei mă strigă plângând...
Dar sunt doar un trup,
Fără suflet, tăcerea nu rup...
Adânc cufundat în mocirlă...
Ciudat, cerul plânge şi urlă...
Eu mă-ntreb: Ce se-ntâmplă..?!
Nu simt durere în tâmplă...
Eu, o mireasă şi-o nuntă,
Salvat din lumea măruntă...
O nuntă de gheaţă şi mută...
Mirii cu foc se sărută,
Singuri şi goi în eternitate,
Visul frumos e realitate...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
