Mă urăsc norii trişti,
ca trăirea...
Că le fur luna,
din priviri...
O ascund în suflet,
ca durerea...
Să-mi fie dor
de trăiri...
Şi-i pierd lumina,
ca timpul...
Şi-i dor de plumb,
un sloi viu...
Departe de mine,
ca totul...
Aproape de mine,
să scriu...
E moartă cerneala,
ca toti...
Mai stai, doar puţin,
încă poţi...!
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoésieImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
