C-un ultim fir de conştiinţă,
Ucide apatic ultima dorinţă...
Şi ultimul vis, părăseşte,
Închide ochii morţi şi urăşte...
Văd doar bezna geroasă,
Dar ştiu că acolo-i acasă...
Şi zbor, fără aripi de înger,
Căci am căzut ca un fulger...
Ce vine din cer cu avânt,
Şi moare rapid pe pământ...
Plâns de tunet şi ploaie,
De apa ce curge-n şiroaie...
Dispar ca soarele-n noapte,
În neant, ce vuieşte de şoapte,
Răspunsuri sinistre, dorite avid...
Şi suflete moarte de suicid...
Închide ochii, şi nu uita...!
E ultima filă din cartea ta...
Ce trece ca un apus sângeriu,
Părăsind muza sfântă-n sicriu...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
ŞiirImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
