Pe faţa albă, pură...
E ură sau căldură...?!
Pe buzele crăpate,
O dor cuvinte, poate...?!
În ochii ei căprui,
Se vede univers...
În ochii ei căprui,
Îmi găsesc vers...
În ochii ei timizi,
Rămâi captiv pe veci...
În ochii ei timizi,
Tot mai adânc te-neci...
Iar părul negru, trist
Şopteşte fără de exist...
Îi înteleg cuvântul,
Se-aseamănă cu vântul...
De ce eşti tristă...?
De te opreşti, timpul stă...
Căci fără tine nu există...
De ce eşti tristă...?
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PoetryImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
