Ochii negri, lucitori...
Pictaţi în beznă cu fiori,
Când te privesc...
Ei te-amuţesc...
Ochii verzi, ne-nţeleşi,
De tristeţe aleşi...
Când te privesc,
Ei te orbesc...
Ochii albastri, sloi sincer,
Iubiţi de cer...
Când te privesc,
Ei te rănesc...
Ochii căprui, temători...
Zbor veşnic spre nori,
Când te privesc,
Ei te opresc.
Ochii...doar ochii...
Nu pot minţii,
Dar pot simţii...
Ura sinistr-a lumii...
YOU ARE READING
Periplu prin tenebru
PuisiImaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se de...
