The Little Bastard

Cuget

   "Nuu... Nu poate fi adevărat. Toată viața m-a mințit,de ce nu putea să mă lase să trăiesc fără să ştiu asta",şopti sacadat Cassie.

   Vestea că mama ei a distrus o familie era prea mult pentru tânără. Acum totul avea sens.
   "De abia acum înțeleg. Niciodată nu am semănat cu mama",gândi bruneta.
   Adevărul era că înfățişarea Cassandrei era total diferită de a mamei sale. Cassie era brunetă cu ochi albaştrii de cristal,părul lung şi creț,avea 1,80 şi era slabă,poate prea slabă. Julie,mama ei era o micuță de 1,60,roşcată,cu părul scurt şi drept şi ochi căprui.

   Dacă fizicul nu le făcea să pară mama şi fiică,atunci personalitatea le diferenția şi mai mult. Julie Holt era calmă,era singura persoană pe care Cassie nu o auzise țipând niciodată,avea un suflet bun şi iubea copiii. De asta devenise profesoară. În schimb,Cassie era o persoană rece şi avea o personalitate diferită. A aflat că este bipolară,după un incident petrecut la fosta ei şcoală:i-a dat brusc o carte în cap profesorului care tocmai îi dăduse nota 10. Atunci, psihologul a diagnosticat-o,iar şcoala a fost nevoită să o exmatriculeze,chiar dacă era una dintre cele mai bune eleve.
   După exmatriculare,mama ei i-a devenit profesoară,iar Cassie a ajuns să cunoască mai multe lucruri decât o persoană de 30 de ani.

   Gândurile legate de mama ei deveniseră mult prea greu de suportat. Cassandra aruncă scrisoarea la coşul de gunoi şi înşfăcă plicul ca o bestie flămândă. Cu mâinile tremurânde,scoase biletul de avion cu destinația NYC şi bilețelul cu adresa "familiei" sale. Ignoră complet cuvintele scrise pe bilețelul rămas de la mama ei. Îl mototoli şi îl ascunse în buzunarul gecii negre din piele.
   Îmbracată în negru,tânăra scoase un geamantan albastru din dulap,câteva haine şi le puse pe toate grămadă in geamantan. Ieşi din cameră ca un tunet,trântind tot ce-i ieşea în cale. Când părăsi în sfârşit apartamentul fără să privească în urmă,realizase că era prea târziu să anunțe administratorul.
   "Oricum am uitat să închid uşa. O să-şi dea el seama într-un final ce s-a întâmplat",cugetă o clipă frumoasa tânără.

   Un taxi trecea pe lângă ea,dar şoferul opreşte maşina în clipa în care Cassie îl atenționează.
   -Spre aeroport,vă rog!spuse Cassandra pe veşnicul ei ton rece. Şi accelerați,pentru că mergeți cu viteza melcului.
   -Am înțeles,rosti şoferul enervat la culme de îngâmfarea tinerei. *Se pare că şi pe asta a moştenit-o tot de la cealaltă familie*.

~~~~~~După o oră~~~~~~

   -Am ajuns!spuse vesel şoferul măsurând-o din priviri pe Cassie.
   -Mulțumesc! Uita-ți banii şi să aveți o zi bună,îl repezi bruneta cu aceeaşi gheață în glas. Deschide uşa maşinii şi coboară.

   Aeroportul era plin de lume. Oameni grăbiți aleargă în stânga şi dreapta vorbind la telefon,căutându-şi copiii rătăciți.
   "Deja e prea mult,reflectă Cassie iritată de plânsetele unui copil pierdut de lângă părinții lui. Ohhh,în sfârşit l-au luat de aici".
   Bruneta se îndreptă către cel care se ocupa cu biletele spre NYC şi îi dădu biletul şi paşaportul. Era normal ca verificatorul să fie surprins de frumusețea tinerei,dar deja devenise insuportabil. Se holba când la paşaport,când la Cassie şi tot aşa până când se auzi vocea stewardesei ce anunța decolarea avionului în 10 minute.