The Little Bastard

Theory

   -De ce aveți toți fețele astea triste?rosti Fayre deschizând uşa biroului.

   Fayre...nume de zână,înfățişare de zână.
   Blondă cu ochii albaştri şi un şarm deosebit,Fayre era un adevărat tablou al perfecțiunii.

   -Spencer s-a întâmplat,răspunse Chris abătut. Sebastian a făcut o prostie,din nou şi martirul familiei s-a supărat. Culmea,pe mine!
   -Şi prostia aia e legată de Scarlett?întrebă Fayre ridicând o sprânceană.
   -Nu...glăsui David. Nu e vorba de Scarlett,ci de nişte bani pe care el nu a vrut să-i aducă aici...
   -Seb a spus că a făcut-o pentru mine,dar nu cred asta,interveni Cassie.
   -Tu trebuie să fi Cassandra!zise Fayre cu entuziasm. Îmi pare bine şi să ştii că într-un fel ai schimbat totul în familia asta...
   -Mulțumesc...cred.
   -Mă ocup eu de Spencer!spuse Fayre. Vreau să discut ceva cu Cassie,dacă nu vă deranjează...
   -Dar,draga mea...mormăi David.
   -Te rog! Doar 5 minute.

   David şi Chris s-au conformat. Au părăsit biroul fără comentarii suplimentare.
   Fayre îşi scoase geaca de piele şi se aşeză lângă Cassie.

   -Întruneşti toate trăsăturile familiei Sinclair,ştiai?începu Fayre.
   -Eu nu sunt o Sinclair...rosti Cassandra. Şi la ce te referi prin "toate trăsăturile"?
   -Numele reprezintă un obstacol uşor de eliminat,iar personalitatea ta este sinonimul familiei Sinclair:egoism şi strălucire.
   -Asta înseamnă că ne asemănăm...
   -Nu prea... Noi nu ieşim niciodată în față,preferăm misterul şi singurul lucru prin care ne asemănăm este voința.
   -Poate de asta lumea vă crede criminali în serie...
   -Nu pot să cred aşa ceva!
   -Ce?
   -Că te-au mințit în halul ăsta! Nu cred că îți imaginezi câți morți au în cont frații tăi. Nu mai zic de noi. Tu credeai că intermediarii sunt soli de pace? Sunt mai degrabă mercenari...
   -Mercenari?! Adică partea care plăteşte mai mult vă cere să ucideți persoane din cealaltă parte.
   -Exact! Asta e lumea în care ai intrat,Cassie... Şi,din păcate,nu mai poți ieşi!
   -Ştiu,ştiu... Nu regret,pentru că totul e pentru mama. Am intrat în familia asta pentru a descoperi cine a ucis-o pe mama... Nu credeam că o să ajung să fiu dependentă de frații mei.
   -Se mai întâmplă...
   -Şi tu? Tu cum ai acceptat să faci parte din lumea asta?
   -Eu nu fac parte din societate... Sunt fotograf,nu mă interesează nimic din prostiile astea.
   -Un Evans...care nu e în societate.
   -Sunt sora cea mai mare. Când au murit părinții noştri într-un accident de maşină,eu am avut grijă de ei,de toți.
   -Ai avut multă răspundere pe umeri.
   -Mie-mi spui? A trebuit să o susțin pe Scarlett în visul ei de a deveni cântăreață. Noaptea dormea cu mine şi plângea când nu putea atinge o notă,era îngrozitor... Chris voia să stăpânească lumea de când avea 7 ani! Era răutăcios şi mereu se certa cu Spencer,care voia să salveze lumea.
   -Spencer a fost întotdeauna fratele cu inima nobilă... De ce face parte din societate?
   -Nu prea mai are inima curată,dar e mult mai curată decât a lui Chris sau Scarlett. Spence încearcă sa apere lumea şi din cauza asta face parte din societate... Se asigură că restul membrilor nu omoară fără motiv.
   -Tu nu păreai deranjată de comportamentul lui Seb...
   -Chiar nu m-a deranjat! Sebastian are o personalitate specială şi mă aşteptam să aibă o ieşire de acest tip. Eu cred că merită o a doua şansă. Şi prin a doua mă refer la şansa numărul 1000 şi ceva.

   Cassie pufni în râs,dar Fayre îşi păstră calmul.
   Chipul blondei nu schița nicio reacție. Părea de gheață. Pielea albă aproape strălucea în lumina difuză din birou.

   -Şi David? La a câta şansă e?chicoti bruneta.
   -Nu ştiu,micuțo! Noi suntem de 8 ani împreună,iar în timpul ăsta se întâmplă multe... Am şi uitat ce a greşit el sau ce am greşit eu.
   -Îl iubeşti?
   -Da,eu da. La el e mai mult un sentiment de recunoştință pentru că noi i-am scos frații din ghearele părinților şi i-am ținut cu noi. David ştie să fie recunoscător,Sebastian,în schimb,nu are habar de cuvântul "recunoştință".
   -Ai un fel diferit de a vedea lucrurile,Fayre...
   -Pentru că eu mă apropii de sfârşit,Cass... Voi refuzați să vedeți asta,dar eu simt.
   -Sfârşit?! Tu nu pari bolnavă!
   -Dar,sunt. Excesele pe care eu le-am făcut,alcoolul,țigările şi adrenalina la care nu am vrut să renunț m-au costat mult. Sunt obosită să mai încerc să-i fac să renunțe la societate.
   -Fayre...
   -Cass,într-un an nu ştiu dacă voi mai fi aici. Şi eu chiar vreau să mor! Am trăit destul şi mi-a ajuns. Nu-mi place lumea asta şi vreau să plec. Trebuie să acceptați asta...
   -Nu te gândeşti la David?
   -Văd că azi ai avut de învățat pentru limbi străine. Nu te-ai gândit niciodată de ce David e atât de absorbit de Rusia? Cassie,stai liniştită,David are în brațele cui să plângă moartea mea.
   -Doar nu crezi că...
   -Ştiu! Eu ştiu! Şi nici nu mă doare;sunt prea putredă pe dinăuntru ca să-mi mai pese. Am descoperit că vizitele lui dese în Rusia au un scop anume.
   -Mie poți să-mi spui. Îl bat pe Dav dacă...
   -Nu are sens! David nu mă va părăsi niciodată. O să afli despre cine e vorba când va veni timpul.
   -Eşti imposibilă!

   Fayre zâmbi uşor. Ochii ei ca o mare învolburată erau obosiți. Deşi era frumoasă,nu avea deloc strălucire sau poftă de viață. Se mişca încet,cu mişcări ample,avea grație fără pic de efort.
   Blonda se ridică de pe scaun şi o îmbrățişă pe Cassie,apoi ieşi din birou pe o uşă,scurtătura spre pădure.

   Cass simți o fior când aerul rece pătrunse în cameră. Imaginea lui Fayre îi era întipărită în minte.
   "Trebuie să o văd pe Miranda!"cugetă Cassie.

   Tânăra deschise uşa biroului cu grijă şi ieşi. Nu era nimeni în living.
   Cassandra profită de situație şi părăsi conacul. Afară,bruneta văzu o maşină şi urcă repede pe locul din dreapta.

   -La cafeneaua "Wylde",vă rog!i se adresă Cassie şoferului.
   -Am înțeles!răspunse acesta. Ajungem în 20 de minute.

   Maşina porni. Zgomotul scos de roțile automobilului pe alea plină cu pietricele de pe Ravenwood Abbey era inconfundabil.

   "Oare casa asta ar mai avea farmec fără familia Evans în ea?"gândi Cass.