The Little Bastard

Complicat

   Cassandra POV

   Ma simt pierdută. Nu am puterea să mai trăiesc. Mama m-a lăsat singură...printre nebuni. De parcă nu putea să-mi dezvăluie că sunt "copilul din flori" al unui om normal.
   Nu... Nu putea! M-a trimis în casa unor nebuni. Nişte nebuni care arată înfiorător de bine,dar tot duşi cu capul rămân.
   Vorbesc de parcă eu aş fi omul normal. Am ajuns să vorbesc cu mintea mea... Nimic nu va mai fi ca înainte. De parcă ar mai putea fi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   -Cassie! Cassie trezeşte-te!se aude o voce blândă.
   -Hhhmm... A fost doar un vis,un coşmar,murmură Cassie somnoroasă. Mama,îmi aduci nişte apă...
   -Dacă şi tu ai figură maternă...bombăni Sebastian.
   -Stai puțin!glăsui Cassie şi deschise ochii.

   Erau toți în camera imensă. Miranda stătea pe jos şi o ținea de mână. Sebi şi David erau acolo,cu ochii lor verzi ațintiți spre Cass. Ochii de cristal ai Mirandei străluceau de nerăbdare. Blonda aceea părea de porțelan. Avea un aer rece,nu prea râdea,dar o ținea atât de strâns de mână şi nu părea că avea de gând să-i dea drumul prea curând.

   -Te simți mai bine?întrebă Miranda. Vrei apă?
   -Ddda...vr-reau!se bâlbâi Cassandra.
   -Uite,ține asta!îi întinde Sebastian un pahar cu apă.

   Dupa câteva clipe de linişte:

   -Ştii,nu trebuie să-ți fie frică de noi,rupe David tăcerea. Chiar dacă te-am înnebunit cu gradele de rudenie,noi ne prezentăm tuturor ca fiind frați. Noi suntem frați! Nu contează că nu avem aceeaşi nebuni drept părinți.
   -Exact!continuă Sebastian. Era o vreme când chiar ne chinuiam să explicăm care cum e... Frate,verişor,verişoară. O risipă de timp. Ne-am învățat minte. Acum cine vrea să ştie care e frate cu care să caute în acte. Noi tot zicem că suntem frați.
   -Dacă ți se pare prea complicat să înveți arborele genealogic al familiei Sinclair,să ştii că nu eşti singura!chicoti Miranda. Mie mi-a luat ani. E greu de înțeles. Dar,noi oricum suntem dificil de înțeles.
   -E prea brusc tot ceea ce se întâmplă!zise Cassie într-un final. Voi nu vă dați seama că eu de abia am venit şi v-am trântit în cap o bombă? V-am zis,din senin,că sunt sora voastră. Nu o să cereți un test ADN? Nu o să mă obligați să fac asta? Nu credeți că am venit după bani?

   Bărbații au început să râdă convulsiv. David mai avea puțin şi leşina. Sebastian se sprijini de scaunul din fața oglinzii. Miranda de abia îşi mai stăpânea lacrimile din cauza râsului,acela fiind singurul moment în care i-a dat drumul Cassandrei de la mână.

   -Ştii ce e cel mai comic?începu Seb după o criză bună de râs. E de-a dreptul comic tot ceea ce ai spus. Tu crezi că cineva,oricine ar avea curajul să ne mintă? Tu chiar ai crezut că cineva ar vrea să intre în familia asta? Nici măcar banii nu sunt un motiv suficient să facă față secretelor familiei noastre...
   -Cassandra,îl întrerupe blondina pe Sebastian,acum realizezi de ce te-am crezut? Pentru că un impostor nu ar îndrăzni să intre în casa asta,nici pentru toate milioanele familiei. Nimeni nu ar face asta.
   -De ce?întrebă curioasă bruneta.
   -Noi suntem intermediari. Tot timpul am fost,răspunse David vag.
   -Ce vrea el să zică,explică Seb,este că noi facilităm contactele între cei buni şi cei răi.
   -Să nu te gândeşti la mafie!sări Miranda. Idioții ăia sunt expirați rău. Cine mai crede în mafioți? "Cei buni",dacă se pot numi aşa sunt doar nişte criminali acoperiți de lege. Nu se diferențiază cu nimic de asasinii veritabili,de mercenari.
   -Noi avem grijă să nu se omoare între ei,adăugă David. E adevărat că metodele noastre nu sunt tocmai ortodoxe,dar...
   -Cum adică nu sunt prea or-to-do-xe?silabisi Cass.
   -Ca să eviți prea mult sânge,iei şi de acolo şi de acolo,spuse Sebastian. Ce ți se pare aşa complicat.
   -Pe noi nu ne interesează bunăstarea nimănui!rânji frumoasa blondă. Noi vrem să scăpăm de familia noastră,să fim liberi.
   -Nu ştii cum e să vii aici la fiecare şase luni,să le vezi fața celor care ar fi trebuit să te protejeze,dar care au preferat să-ți pună pistolul în mână de la 12 ani!mârâi David. Au preferat să ne încuie în camere cu genii în domeniul calculatoarelor,cu hackeri,cu profesori de nu ştiu ce limbi,cu maeştrii în arte marțiale... Au preferat să facă asta decât să ne ducă o dată,măcar o dată în parc...

   Şiruri de lacrimi începuseră să curgă din ochii blondinei. Obrazul ei fin se înroşise. O ținea atât de strâns pe Cassie,încât aceasta scoase un mic țipăt de durere. Bruneta uită de tot şi o luă în brațe pe Miranda. Nu era în stare să-i dea drumul.

   -De ce ați rămas aici?întrebă Cassie cu capul în părul blondei.
   -Ohh,dar am plecat!se grăbi David să răspundă. Aveam 20 de ani,pe Seb de 17 ani şi o copilă de 5 ani în brațe.Tu crezi că mi-aş fi lăsat frații în urmă? Nu am de gând să te țin pe tine aici mai mult de o săptămână!
   -Nu putem să scăpăm de părinții noştri pentru că suntem legați într-o societate veche de secole. De asta avem legătură cu criminali şi justițiari în acelaşi timp. Acum câțiva ani cei care ar trebui să ne iubească ne-au păcălit să semnăm că orice urmaş în viață e legat de societatea noastră. Ne-au legat de mâini şi de picioare!explică Sebastian.
   -Eu am fost cel care am semnat!spuse David îngândurat. Te-am băgat în porcăria asta,fără să ştiu că exişti.
   -Erai doar un copil pe atunci, Dav!îi şopti Miranda. Te-au păcălit...
   -Din câte ştiu eu,începu Sebastian,mama vrea să ne ajute.
   -Şi tu o crezi pe scorpia aia?îi zise blonda răstit.
   -Tu nu ai niciun drept să te iei de mama!mormăi Seb.
   -El e băiatul mamii,îi spuse blonda lui Cass.
   -Miranda,poți să încetezi?zise David pe un ton apăsat. De când am venit voi doi vă tot ciondăniți. Care e problema? Oricum de 2 ani de abia vă mai vorbiți.
   -Nu-i nicio problemă,răspunse Seb.
   -Exact!conchise Miranda.
   -De acum vei sta numai cu noi!adăugă David. O să-i cunoşti şi pe ceilalți mai încolo. Să nu te aştepți ca tatăl tău să-ți sară în brațe... Te anunț de pe acum.
   -Nici nu mă aşteptam,rosti Cass cu un gust amar.

   Cei trei se ridicară deodată şi ieşiră din cameră lăsând-o singură pe Cassie.

   Bruneta admiră camera imensă şi aşternuturile fine în care era învelită. Cămaşa de satin verde era atât de fină...
   "Ar fi stat mai bine pe o blondă!"cugetă Cass."Doar e a Mirandei...".

   Multumesc lui @citescsipovestesc pentru ideea pe care mi-a dat-o cu ceva timp în urmă. Pup :-*