The Little Bastard

JustIce

   Cassandra POV

   Furtuna se întețeşte. Nu mai văd nimic. Fulgere argintii posedă cerul şi îmi electrizează sufletul... Pot auzi tunetele care sperie orice făptură din împrejurimi.
   De ce e atât de întuneric? De ce îmi este atât de frig? Simt cum sângele îmi îngheață în vene... Nu pot să înțeleg unde sunt. E mult prea rece... Picături grele de ploaie îmi străpung pielea ca nişte ace.
   Fac doi paşi în spate. Simt ceva tare în spatele meu. Scoarța unui copac... Încerc să mă uit în jur,în lumina fulgerelor. Totul mi se pare atât de familiar. Mormanele de frunze uscate,copacii măreți,potecile ce formau un labirint imens... Acum recunosc totul. Eram în pădurea Ravenwood.
   Ploaia se opreşte brusc. Rămân singură în liniştea sinistră a nopții. Nu mă pot opri acum,trebuie să vorbesc cu el,trebuie să mă asculte. De asta am venit aici. Vreau să-l găsesc,dar cum? Poate fi oriunde. Ascuns printre desişurile pădurii. De ce a plecat de lângă mine? Cum am putut să-l las să plece?
   O lacrimă îmi cade pe obraz şi parcă îmi arde carnea. Nu mai văd nimic...decât durere. Vreau să fug,dar nu pot. Parcă am prins rădăcini în locul ăsta. Ceva rece îmi atinge mâna. O atingere care îmi trimite fiori reci până în măduva oaselor.
   Nu am curajul să mă întorc. Ştiu deja cine e. Dacă-i întâlnesc privirea de gheață,s-ar putea să rămân fără viață... M-a găsit el primul. Nu ştiu de ce nu mă surprinde. Eram sigură că asta se va întâmpla.
   Am sufletul plin de spini şi fiecare mişcare mă usucă din rădăcini. Dar,îmi accept soarta... Mă întorc încet şi privesc în jos. Nu am curajul să-mi țin capul ridicat.
   Curiozitatea îmi controlează impulsurile şi,fără să-mi dau seama,ridic privirea. Doi ochi reci îmi săgetează inima. Nu avea nicio expresie pe chip. Rece,ca de obicei. Niciun zâmbet,nicio încruntare... Doar gheață. Încerc să schițez un mic zâmbet,dar eşuez. Vreau să vorbesc,dar cuvintele mi se blochează în gât. După câteva încercări fără reuşită,am reuşit să silabisesc câteva litere.

   <<Chris eu... Eu... Îmi pare...>>
   <<Ce îți mai pare,huh?tună vocea atât de cunoscută.>>
   <<Iartă-mă! Te rog...te...implor... îngaim eu printre lacrimile care îmi ardeau fața.>>
   <<Nu mai e nimic de iertat,Cassandra. Tu nu mai însemni nimic pentru mine. Nimic!>>
   <<Dar... eu>>
   <<Tu,tu,iarăşi tu! Niciodată nu ți-a păsat de ce simt eu...>>
   <<Nu-i adevărat. Însemni totul pentru mine>>
   <<Oricum asta nu mai contează pentru mine... Am pe altcineva acum,cineva care ar face orice pentru mine.>>
   <<Gia...?întreb eu cu sufletul sfâşiat.>>
   <<Adio,Cassandra! Nu mai are niciun rost...>>
   <<Nu,stai! Chris,stai... Christian!>>

   Niciodată nu am putut să-mi opresc visele. Indiferent de felul lor. Vesele sau triste... Erau acolo ca să mă consume,să-mi spintece sufletul. Subconştientul meu chinuit nu mai era în stare să-mi inducă visele din copilărie,pline de câmpii verzi şi cai albi...

       ~~~   ~~~  ~~~   ~~~  ~~~

   -Cassandra! Cass,trezeşte-te!aud ecoul vocii lui Sebastian. Te rog,nu face asta,trezeşte-te!
   -Ahhh!țip eu trezindu-mă brusc.
   -Ce naiba ai? M-ai speriat.
   -Cred că am avut un coşmar... Am spus ceva?
   -În afară de faptul că ai urlat numele lui Chris de vreo 2 ori,nu ai spus altceva.
   -Uhmm...de ce ai venit?
   -Păi,avem antrenament. Trebuia să te învăț despre luptele corp la corp.
   -Aa,am uitat.
   -Din câte mi-a povestit Chris,te descurci destul de bine...

   "Stai,ce? A îndrăznit să-i povestească de cearta mea cu Gia? Şi eu care am coşmaruri că îl pierd..."

   Mă uit pierdută în ochii fratelui meu. E foarte fericit să mă învețe lucruri despre societate. Văd cum i se luminează fața când vorbeşte despre munca lui.
   Şi eu care vreau să-l scot de aici. Şi mai sunt şi David şi Miranda... Ei nu sunt la fel de încântați de societate,dar Seb... Poate o să rămânem aici pentru totdeauna. La asta nu m-am gândit. Eu continui să lupt pentru a-i scoate de aici,dar piedicile pe care le întâlnesc sunt tot mai greu de doborât.
   Cu personalitatea volatilă a lui Sebastian,egoismul lui David şi durerea ascunsă a Mirandei o să am mult de furcă. Dar am jurat că o să-i scot de aici. Cu sau fără voia lor...