The Little Bastard

Sfidare

   -Ştii că azi s-ar putea să realizezi că urăşti familia asta,spuse Sebastian accelerând imprevizibil.
   -Nu cred că se va întâmpla asta!se amestecă Miranda.
   -De ce ar trebui să urăsc pe cineva?întrebă Cassie. Pentru mine ura a căpătat alt înțeles. Nu simt nimic pentru o persoană pe care nu o cunosc.
   -Asta pentru că nu a ştiut de existența ta. Julie Holt nu ne-a spus niciodată că era însărcinată cu tine. A plecat pur şi simplu!se răsti Sebastian.
   -Eu nu înțeleg de ce vă tot agitați din cauza lui Julie Holt,interveni blondina. Nici măcar n-am cunoscut-o... Şi în plus şi dacă ar fi zis despre Cass,unchiul nu ar fi...
   -Nu m-ar fi recunoscut,o întrerupe Cassie. Asta spuneai,nu?
   -Ai înțeles greşit...zise Miranda.
   -În fine...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   Drumul a fost continuat în linişte. Atmosfera devenise tensionată. Amintirea faptului că este doar un copil bastard şi că nu purta,încă,numele Sinclair nu era uşor de suportat pentru Cassandra.

   -Cassie...am ajuns,spuse Sebastian.
   -Hai să mergem!

   Seb coboară primul,iar Cass o împinge pe Miranda afară din maşină. Blonda strâmbă puțin din nas,dar cei doi au ignorat-o.
   În fața conacului era o agitație de nedescris. Mulți tineri cărau cutii imense de carton şi intrau cu ele în depozit.

   -Ce naiba faceți aici?!rosti apăsat Sebastian. Ați venit să demolați sau ce?
   -Eu am hotărât să vină,răspunse David ieşind din depozit. Te deranjează cu ceva prezența lor?
   -Da,e un haos! Şi la ce îți trebuie cutiile alea. Ce e în ele?
   -Îmi trebuie pentru că aşa o voi învăța pe Cassandra cum să reziste în lumea asta în care a intrat. Măcar eu încerc să fac un lucru util. Tu te-ai dus cu fetele la shopping...
   -Le-am luat de acolo,e diferit.
   -Taci şi treci şi cară,animal prost.
   -Eu nu te-am jignit!spuse Sebastian cu o față de cățel plouat.
   -Sunt mai mare ca tine!
   -Şi mai imatur...
   -Cine vorbea! Ia asta,mârâi David trântindu-i o cutie în brațe. Şi voi nu mai stați ca nişte statui şi intrați odată în casă!

   Fetele tresăriră din cauza tonului nervos al lui David.

   -Să mergem!şopti Miranda. Dav nu pare în toane bune.
   -El are toane bune?zâmbi Cassie sarcastic.
   -Ai şi tu dreptate.

   Cele două intră în casă urmate de un bodyguard care îşi pierdea echilibrul,constant, din cauza pungilor numeroase.

   -Planul e următorul:te duci,te aranjezi şi ai grijă să cobori la ora 1. Atunci e prânzul. Ohh,şi poartă o rochie neagră,pentru impact,zise Miranda.
   -De ce trebuie neapărat la ora prânzului?râse Cassie.
   -E singura dată când suntem obligați să stăm împreună. E o formalitate.
   -Ca lumea să creadă că voi chiar vă străduiți să vă înțelegeți cu părinții voştri.
   -Exact. Uneori stau şi mă întreb,ce prost ar crede că noi suntem o familie unită.
   -Se pare că există.
   -Hai,grăbeşte-te! Mai ai o jumătate de oră până apar "demonii"...
   -Wow... ce m-am speriat!

   Cassie urcă în grabă scările şi ajunse în cameră. Începu să cotrobăie prin pungi după o rochie neagră şi o pereche de pantofi de aceeaşi culoare.

   Se îmbrăcă repede într-o rochie neagră,scurtă. Părul îl prinde într-o coadă de cal lejeră,dar care părea sofisticată în raport cu restul ținutei.
   Acum era pregătită să înfrunte tot ce va veni. Deschide încet uşa dormitorului şi iese hotărâtă. Se îndreaptă spre scări cu paşi apăsați,dar se opreşte brusc când aude o voce necunoscută:

   -De ce se aude atâta gălăgie?întrebă furioasă o voce de femeie. După ce că îmi pierd timpul aici,cu voi,mai trebuie şi să suport zgomotul ăsta enervant.
   -Mamă...se auzi Sebastian cu o voce stinsă.

   Cassie îngheță. Tot curajul de mai înainte se evaporă.

   "Ohh,Doamne!gândi ea. Mama lui Seb...".

   După câteva secunde în care a stat nemişcată,Cassie decise că era momentul să coboare.

   -Asta cine mai e?întrebă un bărbat blond de vreo 58 de ani. Tu ce cauți aici?
   -Mai şi întrebi cine e...chicoti femeia de lângă el care semăna leit cu Miranda.
   -Poate mă luminează şi pe mine cineva!
   -Te luminez eu,intră în discuție un bărbat înalt,brunet,copia fidelă a lui Sebastian(doar că avea mai mult de 54 de ani). Dacă mă uit la ea,pot să-ți spun că e...
   -E sora mea!mârâi Sebastian. Da,tată,e fiica pe care tu ai avut-o cu Julie Holt. Sau ai uitat de guvernanta noastră. Dar tu,mamă?

   Mama lui Sebastian,o brunetă cu ochii de chihlimbar ardea de mânie. O fixase pe Cassie cu nişte ochi de lup gata de atac.

   -Ce...cine e ea?se bâlbâi mama lui Seb.
   -Tatia,ce mai e de înțeles?spuse Miranda. Va trebui să accepți adevărul:nici tu nu ai fost suficient de bună să-l păstrezi pe unchiul meu doar pentru tine.
   -Şi crezi că am avut intenția asta?i-o întoarse Tatia. Cât despre bastarda asta... Să nu crezi că vei face vreodată parte din familia noastră. Eşti şi vei rămâne doar o greşeală!

   Tensiunea devenea din ce în ce mai greu de suportat. Cassandra coborî şi ultimele scări şi se apropie de Tatia. Când ajunse suficient de aproape,îi lipi cu toată puterea o palmă,încât aceasta îşi pierdu de tot echilibrul.
   Toți bărbații rămăseseră cu gura căscată,iar Miranda şi cealaltă blondă pufniră în răs.

   -Sunt ceea ce ai spus,adăugă Cassie. Asta nu înseamnă că voi rămâne aşa.
   -Cass,să plecăm acum!şopti Seb. Nu-ți face rău singură.
   -Scoate-mă de aici!

   Cassie şi Sebastian se îndreptau spre ieşire urmați de Miranda şi David. Tatăl Cassandrei se auzi din depărtare:

   -David,să nu uiți că tu ai fost cel mai slab! Tu ai semnat contractul care i-a băgat pe toți în asta. Şi dacă ai crezut că o să renunț la el,spunându-mi de existența fetei,te-ai înşelat. Şi uite,chiar am să fac un lucru bun,această fată nu va fi recunoscută. Poate pleca de unde a venit.
   -E prea târziu!mârâi Sebastian.

   Cei patru "frați" au ieşit în linişte şi au intrat toți patru într-o maşină. David l-a apucat de guler pe şofer şi l-a dat afară,urcându-se el la volan.

   -Acum sigur murim,râse Sebastian.
   -Mai taci şi tu din gură!mormăi David.