The Little Bastard

No need of you

   -Pentru că mereu îi întrerup discursurile emoționante!apăru Sebastian de nicăieri.
   -Seb,eu...bombăni Miranda.
   -Gura,Blondie! Ştiu ce încerci să faci. Hai,ridică-te,să o lăsăm pe Cass să se odihnească. Mai încolo vin după ea ca să ne antrenăm.
   -Uhmm,rosti Cassie confuză,Miranda tocmai îmi explica de ce voi nu vă înțelegeți... Chiar aş vrea să ştiu.
   -Nimic interesant,te asigur. Bine,odihneşte-te! Mişcă,Blondie!rânji Seb apucând-o pe Miranda de braț şi împingând-o afară din cameră.

   Cassandra rămase uimită de scena făcută de frații săi.

   "Sunt doar nişte nebuni..."îşi spuse ea închizând ochii.

   Un somn violent o cuprinse. Era o oboseală greu de explicat. O durea sufletul. Nu putea să-şi explice sentimentele puternice pe care le avea în acel moment.
   Chris era acolo... În inima ei. Nu era sigură ce loc ocupa,dar era cert că avea un loc...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   -Intră odată!mârâi Sebastian în timp ce încerca să o împingă pe Miranda în camera ei.
   -Lasă-mă,animal prost!țipă Miranda.

   Blondina nu se putea împotrivi forței lui Seb şi intră într-un final în dormitor.
   Sebastian clocotea de furie. Ochii lui verzi ca două smaralde erau imposibil de citit. Se apropie de Miranda şi îi dădu o palmă. Blonda căzu pe pat şi scoase un strigăt ascuțit de durere.

   -Te urăsc!spuse ea cu mâna pe obrazul învinețit.
   -Cum îndrăzneşti să-i spui Cassandrei despre ce s-a întâmplat,huhh?se răsti Sebastian.
   -Eu...nu ştiu ce să spun...
   -Cățea trădătoare! Eu înghit orice îmi spui,orice îmi faci doar ca să taci din gura aia,şi tu? Tu te duci repede la prima persoană care te-ar crede să-i spui.
   -Am vrut să o fac să te urască! Să nu vadă în tine altceva decât cea mai josnică ființă... Asta am vrut! Şi dacă aş mai avea odată şansa,tot acelaşi lucru aş face!
   -Eşti un monstru! Mi-e silă de tine...
   -Ha! Şi? Crezi că părere ta despre mine mai are vreo importanță.
   -Nu pot să cred ce ai devenit... Miranda revino-ți!

   Miranda se ridică brusc şi încercă să ajungă la sertarul noptierei pentru a lua un cuțit ascuns cu mult timp în urmă. Dar,Sebastian a fost mai rapid şi cu uşurință o împinge înapoi în pat.

   -E veche mişcarea,zise el încruntându-se.
   -O să te distrug,Sebastian!
   -Dacă aş avea o monedă de fiecare dată când am auzit asta... Nu mai ai ce să distrugi la mine.
   -Ba da! Dragostea lui Cassie... Dacă îți iau asta,rămâi pustiu pe dinăuntru. Şi chiar aşa vreau să te văd. Fără apărare în fața mea,aşa cum am fost eu cândva...
   -Eşti bolnavă...
   -Îți dau două variante:ori îi spui tu lui Cassie de bună voie,ori îi spun eu. Tu alegi! Ai o săptămână la dispoziție,"frate"...
   -Mai bine te omor decât să-i povestesc atrocitatea aia.
   -Nu mă poți omorî! În adâncul tău ți-e frică de pierderea mea. De durerea Cassandrei,disprețul lui Dav...
   -Nu o să cad în jocul tău,dulceață.
   -Ohh,ba da. Şi o să joci după regulile mele. Mai bine îți recunoşti singur vina în fața lui Cassie,decât să-i spun eu povestioara,în varianta mea,desigur.
   -Cere-mi orice! Sunt dispus să fac orice,dar nu îmi cere asta.
   -A trecut timpul vorbelor frumoase. Dacă nu accepți regulile,pierzi jocul. Acum,cară-te din camera mea! Dispari!

   Seb se dădu cu 2 paşi în spate. Privirea Mirandei era înghețată. Nu mai era nimic în interiorul ei.

   Blonda se ridică din pat şi îl împinse pe Sebastian cu toată puterea afară din cameră.

   Nimic nu mai conta...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   Ravenwood Abbey... Coşmarul sentimentului,al vieții. Nimeni care s-a apropiat de conac nu a putut simți altceva în afară de teroare.
   Pe lângă inimi înghețate,ce altceva poți vedea în casa familiei Evans.
   Lanțul slăbiciunilor pentru familia asta nu avea un început definit,şi nici un sfârşit clar.
   Dacă veriga cea mai slabă ar trebui să fie cel fără de apărare,atunci,în situația această nu mai există vreo lege a simbiozei. Cel fără apărare deține cele mai multe informații,iar cel mai puternic se supune,sub pretextul şantajului.

   Sebastian se plimba ca un leu în cuşcă prin fața conacului. David nu răspunde nici la telefon,nici la mesaje. Dacă Miranda i-a spus deja şi doar încerca să-l şantajeze?
   Cum să-i povestească Cassandrei de prostia pe care a făcut-o? O să-l urască... Mai ales, având în vedere antecedentele lui,nu o să creadă că a fost o greşeală.

   "Normal că o s-o creadă pe Miranda. De ce n-ar crede-o? Şi eu aş crede ce spune"gândi Seb plin de gânduri negre.

   -Uhhmm,bună!se auzi o voce delicată. Tu trebuie să fi Seb,eu sunt Gia!
   -Nu ți-ai găsit momentul pentru prezentări,şopti Seb cu aroganță.
   -Alt îngâmfat... Doar eşti fratele lui Cass!
   -Spre deosebire de tine eu chiar am probleme existențiale! Şi prezența ta mă irită.
   -Păi,"prezența" mea o să te irite în continuare. Nu plec de aici!
   -Fetițo,chiar întreci limita...
   -Nu vrei să-mi spui ce ai? Nu te cunosc,nu mă cunoşti,ocazia perfectă să spui ce ai pe suflet.
   -Păi... Ai dreptate.
   -Dacă aş avea o monedă de câte ori am auzit asta...
   -Tu ce ai face dacă cineva te amenință că dacă nu spui un lucru altei persoane,o să-i spună ea,dar în altă variantă.
   -Depinde de lucru...
   -E un lucru oribil,pe care îl regret din adâncul inimii. Şi persoana care va afla acest lucru înseamnă totul pentru mine. E cel mai important lucru în viața mea.
   -Şi persoana care te amenință vrea să-ți distrugă legătura cu cealaltă persoană?
   -E doar o răzbunare!
   -E vorba de blonda aia cu ochii de husky,nu?
   -Aşa o vezi tu?
   -Păi,cam da. Oricum nu văd ce ai fi putut face atât de groaznic,încât să distrugi orice sentiment dintre tine şi cel sau cea la care ții...
   -E mai groaznic decât ți-ai putea închipui. Trebuie să plec acum,dar apreciez efortul tău de a mă înțelege...
   -Pentru puțin.

   Sebastian zâmbi şters şi intră într-o maşină albă,diferită de cele ale societății. Acceleră şi plecă rapid din fața conacului.

   Gia rămase nemişcată o clipă. Simțea o mână rece pe umăr. Se întoarse brusc şi rămase săgetată de o privire înghețată.
   Miranda stătea în spatele ei purtând doar un hanorac lung şi bleu.

   -Curiozitatea ucide,murmură blondina.
   -Mă ameninți?spuse Gia.
   -Nu,nu am voie să omor intermediari. Ia-o ca pe un sfat:stai departe de problemele lui Sebastian,pentru că e băiat mare şi n-are nevoie de dădacă.
   -Cu ce-l ameninți,vipero?
   -Mă face să râd naivitatea ta. Dacă crezi că Sebastian e o victimă şi eu sunt călăul,atunci ar trebui să dau timpul înapoi cu 2 ani ca să înțelegi ce vreau să spun. Nu ai ideea cum e să fi păcălită şi abandonată.
   -Se pare că tu ştii mai bine...
   -Ştiu! Şi am aşteptat mult timp momentul în care să mă răzbun pe nenorocitul de Sebastian. Cassie a fost doar pretextul. Dacă nu era ea,cu siguranță ar fi fost altcineva.
   -Dar ce ți-a făcut?
   -Vei afla la momentul potrivit. Până atunci,concentrează-te pe antrenamente. Ceva îmi spune că noi două o să colaborăm în viitor.

   Cu inima zdrobită,Miranda se retrase în linişte în copac lăsând-o pe Gia singură.
   Cerul cenuşiu contura o atmosferă melancolică în jurul conacului. Ploaia era gata să-şi facă apariția cu picăturile reci şi fulgerele înspăimântătoare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~