The Little Bastard

Secrete

~~~~~~~~~După 1 oră~~~~~~~~~

   -Stimați pasageri,puteți să vă dați jos centurile de siguranță,se auzi de nicăieri vocea subțire a pilotului. Am ajuns în siguranță!

   La auzul vocii pilotului,David tresări ca ars. Se ridică încet de pe scaun şi o văzu pe Cassie dormind cu capul sprijinit de umărul lui Sebastian.
   Miranda îi privea în linişte.

   "În sfârşit...o familie!"gândi David.

   -Dav? Cât timp ai de gând să te mai holbezi,îl trezeşte Miranda din visare.
   -E plăcută imaginea,chiar liniştitoare. Nu l-am văzut în viața mea pe Seb să se lase îmbrățişat de vreo femeie,în afară de tine şi Tatia...
   -Nu-i mai pomeni numele nemernicei! Ce,vrei să mor în chinuri?
   -Taci din gură! Uiți un detaliu important:Sebastian o iubeşte pe Tatia,în ciuda a tot ce a făcut.
   -Nu cumva şi tu simți la fel? Şi ți-e frică să-mi spui.
   -E şi mama mea!
   -Ce tot şuşotiți voi acolo?întreabă Sebastian cu o voce adormită.
   -Ne uitam la voi,răspunde Miranda.
   -E cam straniu să te uiți la două persoane care dorm,dar fiind vorba de tine şi Dav,nimic nu mă miră...

   -Am aterizat...se aude vocea şuierătoare a stewardesei.
   -Asta mai lipsea!se răsti Sebastian. Mă dau afară din propriul avion.
   -Nu am vrut să se înțeleagă aşa,se bâlbâi stewardesa. Am fost informați că la ieşirea din aeroport vă aşteaptă o maşină şi blochează traficul.
   -La naiba!mârâi David. Au venit după noi.
   -Cine?se trezi brusc Cassie.
   -Ai să vezi,rosti Seb. Acum,ridică-te şi să ieşim mai repede de aici!

   Cei patru îi mulțumesc pilotului şi coboară din avion.

   Pe aeroport lumea era agitată. Probabil pentru că o anume maşină le blochează trecerea.

   Cu toate că ştiau cine erau vinovații pentru acest haos,nimeni nu îndrăznea să scoată un cuvânt. Să te războieşti cu un membru al uneia dintre cele mai vechi familii din SUA,e ca şi cum ți-ai semna sentința de moarte.
   Unii spun că familia Sinclair a avut întotdeauna o stea norocoasă. Alții cred că e doar şarmul personal.

   -Se mai uită aştia la noi?zise Cassie.
   -Se uită...şopti David. Mereu se vor uita!
   -Sunt curios ce gândesc,spuse Sebastian. Acum se întreabă cine e bruneta cu ochii de cristal de lângă noi. Sau,mai bine,a cui cucerire e.
   -Da!râse Miranda. E cel mai important lucru. Să nu cumva să piardă ei noua bombă din showbiz.
   -Îmi şi imaginez titlul,continuă Dav. "Femeia care a reuşit să îmblânzească un Sinclair".
   -Bine că ne-ai făcut şi animale!zâmbi Seb.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   În fața aeroportului era mai rău decât înăuntru. O maşină neagră era parcată în mijlocul drumului principal,iar şoferul nici nu îşi muta privirea din telefon.
   Se auzeau claxoane,amenințări,înjurături. Rude furioase aşteptau să îşi aducă familia acasă.
   Însă,şoferul nu ținea cont de nimic. Părea un robot.

   David le spuse celorlați să se îndrepte spre maşină fără să atragă atenția asupra lor. Toți se mişcară silențios prin haosul de la intrare. Nu era sigur dacă lumea îi ignora de frică sau chiar nu au fost recunoscuți.
   David se aşează pe locul din dreapta,iar Sebastian şi fetele,în spate.

   -Puteai să eviți spectacolul!bombăni Seb.
   Şoferul rămase tăcut.
   -Unde mergem?întrebă blondina.
   -Ravenwood Abbey,răspunse şoferul în sec.

   -E clar că nu scoți nimic de la el,constată David.
   -Eu nu înțeleg de ce nu vorbeşte!zise Cassie.
   -Nu are voie...şuieră Miranda. Lucrează pentru nişte oameni care preferă să taci şi să faci ca ei.
   -Adică,familia Ravenwood?
   -Da.
   -Prea mult mister pentru mine...
   -O să te obişnuieşti,interveni Seb. Şi dacă tot ne plictisim,eu vreau să întreb ceva.
   -Ce?întrebă David pe un ton serios.
   -Are cineva gumă de mestecat la el?
   -Pe bune Seb?chicoti Cassie. Tu ai de spus doar atât?!
   -La ce să te aştepți de la un copil mic...tuşi Miranda sarcastic.
   -Mă rog,continuă Sebastian,cum rămâne cu guma?
   -Ia de aici,piciule!râse David şi îi aruncă un pachet de gumă de mestecat.
   -Mulțumesc frumos,rânji Seb şi păstră pachetul,fără să întrebe.
   -Stați puțin!glăsui Cass. Cât mai avem de mers...

   Şoferul frânează brusc. În fața lor se înălța semeț,conacul Ravenwood.
   -Ravenwood Abbey,spuse şoferul.

   Cei patru coborâră din maşină fără să zică un cuvânt. În mai puțin de două secunde,maşina se făcu nevăzută.
   "Frații" Sinclair se îndreptau cu paşi grăbiți spre intrare. Podul de piatră pe care aceştia mergeau,era la fel de impunător ca întregul loc.
   Nimic nu părea atins de secolul curent. Podul de piatră de peste un mic râu ce susură trist,brazii înalți şi gardul,tot din piatră,ofereau un adevărat spectacol privitorilor.
   Spre deosebire de Monkrest Abbey,care îşi păstra aspectul,dar avea unele modificări,Ravenwood Abbey nu suferise nicio schimbare de-a lungul timpului.
   Poate era de vină şi oraşul New Orleans,plin de mistere,crime şi dispariții.

   -Bun venit în New Orleans!se auzi un glas subțire.
   O servitoare se iveşte de după zidul imens de piatră. Cei patru o urmează în tăcere.
   Cassie era uimită de tot ce se afla în jurul ei. Simțea un fior. Era frica. Teama de necunoscut. Un alt secret avea să se afle azi. Oricum devenise o obişnuință pentru ea să afle lucruri care să îi zguduie întreagă ființă.
   Nici măcar servitoarea nu scotea un sunet. A fost amabilă la început,dar nu a mai spus un cuvânt în afară de primirea de mai devreme

   Conacul nu era prea înalt,dar era atât de impunător prin vechimea lui. Servitoarea îi conduse până la intrarea în casă. De acolo,se retrase prin spate.
   Cei patru se uitau şovăitori unii la alții.
   Seb apăsă pe clanță şi intră primul. Ceilalți îl urmară.

   -De ce a durat atât de mult?se auzi o voce puternică şi rece.

   Cassandra îngheță pe loc...