O nouă zi

Cap.1

     

                             

        Mă așez în sfârșit la masă, după ce i-am aranjat tot strictul necesar, apa, sarea și farfuria cu mâncare, potrivit de caldă, așa cum o preferă.

– Mă mir că ai nimerit și tu mâncarea! spune, înfulecând de zor.

Nu-i răspund, am învățat să tac și să-l ascult, fără să-mi trădez vreun gând.

– Ești prea mândră să-mi răspunzi pentru compliment? își arcuiește o sprânceană și mă privește.

Of, iar e întors pe dos?

– Mulțumesc.

– Vezi, vezi? Acum ești sarcastică! ridică vocea, oprindu-mi respirația pentru o fracțiune de secundă. Dar continuă să se ocupe cu ce-i în farfurie și deocamdată mă lasă în pace.

        Mă uit la sarmalele pe care le mănâncă cu poftă. Pentru carnea asta am stat la rând vreo două ore. Am aflat de această ofertă la magazinul pe care l-am descoperit cu vreo doi ani în urmă, având un abator propriu, produsele fiind mai ieftine. Uneori, mai apare câte o astfel de ofertă, pe care n-o pierd, chiar dacă stau mult la rând, alături de alte persoane. În general, cei care vânează aceste reduceri sunt pensionarii cu venituri mici. Dacă vrei să iei produse mai ieftine, îi întrebi și imediat știu unde să te trimită și în ce perioadă.

        Am făcut doar câteva, pentru că cel din fața mea, care îmi spune același lucru de câte ori mănâncă, nu poate suporta aceeași mâncare și a doua zi. O farfurie lui, una de pomană pentru mama, iar eu voi mânca diseară la petrecere. Deja am cheltuit prea mulți bani cu această ocazie, luându-mi un sutien nou, niște dresuri și mai ales, ingredientele pentru prăjitura, pe care o așteaptă soacră-mea de la mine.

– Nu este nevoie să-ți mai spun, că diseară trebuie să fie totul perfect, nu? Poate te trezești să vorbești și să te crezi iar deșteaptă!

       Stai liniștit, că oricum nu mai vorbesc cu nimeni! Ce aș putea să spun? Să mă laud cu viața perfectă, dar doar văzută din exterior? Cum să uit petrecerea, la care sunt forțată să merg în fiecare an, de sărbători, când maică-ta se plimbă ca o mare doamnă, zâmbind și criticându-mă? Când ajungem în dreptul unui invitat, e o prefăcută și mă prezintă simplu ,,Nora mea", deși până acolo mă bălăcărește? Petrecerea, la care tu-ți cauți următoarea cucerire, pe care s-o adaugi la lista ta? Aș vrea să-i spun toate aceste lucruri, să mă eliberez de nodul pe care-l am în gât și în stomac, sperând că doar așa voi putea respira normal. Dar tac.

Se șterge la gură și-mi aruncă o privire disprețuitoare.

– Vezi ce faci cu fața aia! Știi că necesită reparații, nu?

Nu-l mai aud când îmi spune astfel de vorbe, de mult timp nici nu mă mai dor. Am inima împietrită.

         Pleacă la serviciu și mă bucur să rămân singură. Acum mă pot gândi în liniște la o soluție pentru diseară. Verific totuși și privesc pe geam, până îl văd demarând. Abia acum mă grăbesc să bat la ușa vecinei mele. Până deschide, mă sprijin cu mâna de perete. Mă simt slăbită și obosită. Tura din această noapte a fost destul de agitată, cu multe tratamente și urgențe. Apoi, timpul petrecut la magazin sau în bucătărie, gătind, m-a extenuat.

O aud cum bâjbâie pe la ușă și mă îndrept de spate. Nu vreau să-și dea seama de starea în care mă aflu.

– Bună ziua! Ce faceți? Vă simțiți mai bine?