O nouă zi

Cap. 19

Nu-mi vine a crede că am fost cu capul în nori până acum. Am fost preocupată de alte lucruri, cum ar fi divorțul sau implicarea în toate treburile casnice și am uitat ceva atât de important, care, cu siguranță o să-mi schimbe iar viața. În sfârșit eram fericită!

Mă uit iar la cele trei teste care-mi confirmă clar că sunt cât se poate de însărcinată. Cele două liniuțe roșii îmi dansează în fața ochilor înlăcrimați. Las capacul wc-ului în jos și mă așez pe el, frângându-mi mâinile. Au trecut abia zece minute de când le-am făcut, poate e nevoie de mai mult timp... poate dacă mai aștept, se schimbă! Poate nu le-am făcut cum trebuie, poate...

Alexandra, ai înnebunit? Ești gravidă! E cât se poate de clar! Și acum... ce mă fac? Duc mâna la abdomen și bag de seamă cauza vărsăturilor din ultimele zile. Un copil! Întotdeauna mi-au plăcut copiii. Aproape la fiecare tură, urcam la Pediatrie și mă jucam cu micuții de acolo, mai ales cu cei părăsiți de cele care se consideră a fi mame. Mi-am dorit un copil al meu. Eram mândră și fericită când am rămas însărcinată. Gândeam că voi realiza ceva bun în viața mea, voi da naștere unui copil, pe care l-aș fi crescut cu dragoste, chiar dacă tatăl său nu-l dorea. Însă, Dumnezeu a considerat că nu era momentul potrivit să am un copil cu acel bărbat, așa că n-am mai rămas însărcinată de atunci. Știu că Sasha nu e ca el, e un om bun și iubește copiii, dar nu vreau așa. S-ar simți responsabil față de mine și ar decide să ne căsătorim. Nu mă îndoiesc de dragostea pe care mi-o poartă, dar aș vrea să hotărască singur, din propria voință, dacă vrea să se căsătorească din nou. Îl iubesc, dar pot trăi și fără ceva oficial între noi. Sarcina mea îl va constrânge cumva să ia anumite decizii și m-aș gândi tot timpul dacă ar fi făcut-o și în alte circumstanțe. Of! O veste care ar trebui să mă bucure, de fapt mă întristează.

Habar n-am cât timp pierd măcinată de aceste gânduri, care încep cu ,,dacă" și se sfârșesc cu ,,poate". Toată ziua mă fâțâi prin casă, fără să fac mare lucru, dar nu am chef de nimic. Sunt disperată. De fapt, mă port ciudat. Am momente în care mă așez pe canapea și-mi ridic tricoul, uitându-mă atentă la abdomen, încercând să văd cu ochiul minții ceva ce mă încălzește pe interior și alte clipe în care disper, gândindindu-mă că Sasha ar putea crede că am făcut-o intenționat, pentru a-l obliga să se lege pentru totdeauna de mine.

Am stabilit să îl aștept la scară, printr-un mesaj trimis în jurul prânzului, pe lângă celelalte în care își declara dragostea și îmi promitea unele lucruri pe care abia așteaptă să le facem, bineînțeles, în intimitate. E mult mai vorbăreț prin mesaje, decât față în față și de multe ori mă crucesc la ce-mi scrie, demonstrându-mi și arătându-mi astfel, ce zace în capul ăla al lui. Perversul!

–Bună, frumoaso! Ți-a fost dor de mine? zâmbește seducător și mă sărută scurt, când intru în mașină.

Aprob mormăind. Probabil simte că nu sunt în apele mele și mă întreabă dacă s-a întâmplat ceva.

Da, s-a întâmplat că m-ai lăsat gravidă!bombăn în gând.

Nici în șalupă, prin Lumea Apelor, nu vorbesc și îi atrag atenția. Îmi cuprinde umerii și mă trage mai aproape de el. Peisajul oferit de soarele care apune e superb, la fel ca bărbatul care mă pupă din când în când pe creștet.

– Ești bine? îmi cercetează chipul cu atenție.

– Da, de ce?

Chiar atât de dubios mă port?

– Ești tăcută. Te-ai simțit iar rău?

– Nu. Poate m-am molipsit de la tine, încerc să-i distrag atenția de la mine.