O nouă zi

Cap. 18

Ce se întâmplă cu mine? Într-adevăr am lucrat foarte mult în ultima perioadă și nu prea am avut grijă de mine, dar n-am crezut că oboseala își va spune cuvântul și în niciun caz tocmai acum, când suntem în vizită. Mă spăl pe față, după ce mi-am golit stomacul la prima oră. Aseară n-am putut să mănânc prea mult, având cam aceleași simptome ciudate, moleșeală și greață. Privesc în oglindă și nu trebuie să mă mir de figura care mi se reflectă. Sunt gălbejită, ochii bulbucați și roșii, iar în gură o amăreală care nu-mi trece nici după ce mă aplec și beau apă de la robinet. Sper că n-am trezit pe nimeni, nu vreau să afle iar că mă simt rău și să înceapă să roiască în jurul meu cu presupunerile, iar el cu dojana, că aș munci prea mult și că n-am mâncat cum trebuie. E încă întuneric și merg pe bâjbâite în dormitorul unde suntem cazați, de când ne-am întors din club. Mă așez pe partea mea de pat, cât mai încet, dar m-am chinuit degeaba, m-a simțit și mă trage în brațele sale.

– Unde ai fost? mormăie somnoros.

– La baie!

Adoarme, îi simt respirația regulată, cu mici sforăituri, în părul meu. Mă ține în brațe, chiar dacă înainte să adormim ne-am certat cu voci joase, pentru a nu-i da motive de bârfă prietenului său, care nu a simțit tensiunea dintre noi. Înainte de a pleca din club, l-am tras după clădire și am icnit de câteva ori.

– Ți-am spus că ai exagerat luna asta, s-a enervat imediat.

– Sasha, nu e din cauza asta, sigur nu mi-au priit midiile pe care le-am mâncat mai înainte...

– Dar sunt preferatele tale!

– Tocmai de aceea îți spun că ele sunt cauza, le-am mâncat cu poftă și mi s-a aplecat.

– Hmm...bine, fie cum zici!

M-a ținut de mână tot drumul, dar a continuat să fie irascibil, mocnind în el. L-am lăsat în pace să se liniștească singur, oricum n-am fi avut loc de Paul, care se certa cu noua iubită, Eliza. Se pare că e cea mai serioasă relație și s-a cam îndrăgostit, dar tipa îl ține la distanță, fiindu-i teamă. A înțeles că până acum a fost un mare crai și abia a scăpat de unul asemănător, care a înșelat-o cu tot ce mișca. Nu vrea să creadă că el încearcă să se schimbe pentru ea și ar dori mai mult decât sex, de care nici n-a avut parte până acum.

– Ce zici? Uite, acum vezi și tu că nu te mint, chiar am musafiri, deci? a încercat s-o abordeze din nou pe acest subiect.

– Și ce dacă?

– E mai bine dacă aș rămâne la tine, nu?

– Nu, nu cred că este o idee bună! i-a șoptit, jenată de prezența noastră.

Am înțeles-o. Paul insista cu o problemă intimă de față cu noi și începusem să mă simt prost.

– La dracu, Eliza! Ieșim de mai mult de o lună și tot nu te-ai convins că sunt serios?

– Nu-i vorba de asta, dar mi se pare că mergem prea rapid și...nu mai vreau să sufăr, ți-am explicat de ce, nu? a continuat calmă.

M-am uitat spre Sasha, gândindu-mă că ar putea să oprească cumva această conversație, dar se uita pe geam, de parcă n-ar fi auzit nimic. Știu că nu este bine să te bagi într-o relație și m-am simțit în plus, la locul și momentul nepotrivit. M-am rugat să ajungem mai repede în fața scării. Am coborât, luându-mi rămas bun, cât mai grăbită să-i las singuri.

Am mers în fața lui Mutulică și aș fi vrut să discut despre ce s-a întâmplat în mașină, dar avea aceeași stare urâcioasă. După o privire scurtă n-am mai încercat nimic, dezbrăcându-mă și demachiându-mă în liniște. Când a venit de la baie, deja eram băgată în pat și m-a durut reacția sa din primul moment, s-a întors cu spatele la mine, ajungând să stăm spate în spate, fără să ne atingem. M-a obișnuit să fiu înconjurată de brațele sale, iar distanța, care n-a durat decât cel puțin două minute, mi-a dat impresia de o veșnicie. Am închis ochii întrebându-mă de ce s-a supărat atât de rău, dintr-un lucru minor, o simplă senzație de vomă. N-a rezistat prea mult, a pufăit de câteva ori și a venit cât mai aproape, lipindu-se de spatele meu.