Alpha Suprem

11

La media: Diego (fratele lui Ayan, respectiv cel care a rapit-o pe Mira aka Luke Hemmings)

Mira pov:
O caldura insuportabila isi face simtita prezenta in jurul meu si ma trezesc brusc. De cum deschid ochii observ ca acum dorm singura, fiind invelita cu o patura mare si pufoasa. Ma ridic usor in sezut si indepartez patura de pe mine. Imi ia o secunda sa realizez unde ma aflu si ce se intampla...si in scurt timp ma podideste din nou plansul. Imi sterg nervoasa lacrimile de pe obraji si incerc sa iau legatura cu Ayan, in speranta ca va veni dupa mine.
"Ayan... Mi-e dor de tine..."
"Mira, iubito... Esti bine? Mai am foarte putin si o sa ajung la tine. Te rog sa nu plangi, iubito. Am nevoie de tine, sa fii puternica, scumpo. Promit ca diseara o sa fim iar impreuna."
La auzul vorbelor lui, ochii imi lacrimeaza iar.
"Iubitule...doar grabeste-te."
"Iti promit ca voi face tot ceea ce imi sta in putinta ca peste cateva ore sa putem fi din nou impreuna."
"Ayan... Te iubesc mult!" spun si las sa imi cada doua lacrimi pe obraji.
"Si eu te iubesc, lupisor. Abia astept sa te pot tine in brate din nou... Dar te rog, nu plange. Te iubesc!"

Off...de ce e atat de greu sa stai departe de cineva? La urma urmei, ne cunoastem de aproape doua luni...si de atunci s-au intamplat atat de multe...
Privesc cu nostalgie semnul infinit de pe incheietura mea si observ ca abia se mai vede... Lupoaica mea tânjeste de cateva zile dupa atingerea lui Ayan...dar nu pot face nimic in legatura cu asta. Inca sunt tinuta captiva de acest tip care nici macar nu binevoieste sa isi faca aparitia...sau macar sa imi spuna cum il cheama. Aud usa deschizandu-se si imi indrept privirea spre acel tip care intra in camera cu o tava pe care era pregatit un mic de jun.

"Buna, printesa. Ti-am adus ceva sa mananci."
"Nu vreau. Pleaca."
"Nu vrei nimic?"
"Vreau tigari."
"Nu am."
"Si ce-mi pasa mie? Ma tii prizoniera, am fost legata, ma doare tot corpul. Vreau si eu un pachet de tigari. Nici macar atat nu poti sa faci?" il intreb oarecum nervoasa, dar tonul vocii mele ramane calm.
"Of, bine. Ma duc sa-ti iau. Acum scuteste-ma cu figurile astea. Nu te-am rapit ca sa faci figuri, ci ca sa iti fac sufletul pereche sa sufere." si auzind aceste cuvinte, ceva in mine s-a aprins. Lupoaica mea s-a trezit la viata si acum e gata sa atace.
"Ce mã? Ma intreb oare cine ai fi tu. Ma intreb cat de prost poti fi crezand ca o sa ii faci rau lui Ayan. Cine dracu te crezi?! M-ai rapit. Si ce? Crezi ca daca nu m-ar durea tot corpul, nu as putea sa te bat? Sau mai rau...sa evadez. Sa ma duc dracului. Hm? Ce zici?" zic impingandu-l, el facand cativa pasi in spate. "Cine esti tu, mă? Te crezi atat de important pentru ca m-ai rapit? Din clipa in clipa ar putea veni Ayan si sa-ti ia capul. Te urasc si urasc sa ma aflu aici. Du-te dracului!"
"Poate ca eu o sa ma duc dracului, dar daca ma duc eu, va trag in jos si pe tine si pe sufletelul tau pereche. Faza e, printesa mica, ca voi nu o sa puteti fi fericiti din cauza mea. O sa fiu mereu acolo, sa va stric momentele frumoase si sa am grija sa suferiti amandoi."
"Dar de ce? Ce ti-am facut noi?" il intreb ostenita, nemai avand putere sa ma cert cu el.
"Ayan mi-a rapit dreptul la fericire...eu nu o sa pot avea o Lună, nu o sa pot sa fiu fericit. Sper ca te-am lamurit." imi zice nervos si iese pe usa, lasandu-ma singura.
Efectiv, eu nu mai pot sa plang...nu mai am lacrimi. Jur, sunt secatuita de puteri si sufletul ma doare ingrozitor. Ma ridic hotarata de pe pat si merg in baie, rascolind nerabdatoare prin sertare.
"E aproape imposibil sa nu ai lame in baie..." spun ofticandu-ma. "Aha!" exclam fericita cand gasesc un set de cinci lame, unele mai ascutite decat celelalte. Ma dezbrac in lenjerie si pornesc dusul, bagandu-ma sub stropii calduti, luand si setul de lame cu mine. Ma las in jos pana cand fac contact cu gresia rece si deschid setul, luand o lama lata si subtire, incepand sa fac taieturi adanci pe mana dreapta.

Continui pana cand nu mai am loc pe mana dreapta si incep sa ma tai si pe mana stanga. Cand nici asta nu mai e de ajuns, incep sa ma tai pe solduri, pe sâni si oriunde pot...vazand cum sangele se scurge usor pe pielea mea, apa diluându-l, ma face sa ma simt mai bine. Durerea sufleteasca se diminueaza putin, sau cel putin asta cred eu.
"Ayan...eu nu pot fara tine..." zic si fac o ultima taietura, simtind cum ameteala ma cuprinde treptat. Scap lama din mana si-mi inchid ochii...

Dupa asta, tot ce imi mai aduc aminte e ca acel tip a intrat peste mine in baie si m-a luat de acolo, fiind speriat de ceea ce am putut sa fac.

***
"Ahh..." scancesc deschizand ochii, simtind cum tot corpul mi-e inflamat, simtind cum fiecare particica din corp ma doare la fiecare miscare.
"Nu te mai misca. Abia te-am bandajat... O sa te mai doara ceva timp, pana cand ranile incep sa se cicatrizeze." aud vocea tipului, venind de undeva din camera.
"Pleaca." spun simtind cum, ca prin minune, ochii imi lacrimeaza iar, incepand sa plang usor.
"Stai linistita, printesa. O sa am grija sa te faci bine." spune in timp ce eu ma intind in pat, stand pe burta, avand grija sa nu il privesc pe acest tip.
Se aseaza usor langa mine si ma mangaie pe spate, oprindu-se la solduri, avand grija sa ocoleasca bandajele.
Deodata, un zgomot puternic se aude de jos si usa camerei se izbeste violent de perete, in camera intrand nervos Ayan, Mike si tatal lui Ayan.

"Mira...c-ce faci, iubito?" ma intreaba Ayan, vazand pozitia in care stateam eu, tipul acela ridicandu-se in picioare si privind confuz cand la Ayan, cand la mine..
"Ayan..." spun la randul meu ridicandu-ma de pe pat, incercand sa merg la Ayan, dar taieturile de pe solduri ma impiedica sa merg drept. Ayan vine la mine si imi ridica barbia cu doua degete dand de ochii mei rosii si de privirea mea indurerata.
"Iubita mea..." spune privindu-ma cu mila, apoi sarutandu-mi usor buzele uscate de atata plans.

Oi Dmn...am crezut ca nu mai postez, dar ma bucur ca am facut-o. Sper sa va placa.
Love you all😘😘