Alpha Suprem

12

Mira pov:

"Iubito, ce e cu tine?" ma intreaba Ayan, vazand ca sunt in lenjerie, pe corpul meu aflandu-se mai multe bandaje.
"Ayan...nu pot sa cred..." spun agatandu-ma de gatul lui, acesta ridicandu-ma in bratele sale. Imi afund capul in tricoul sau si inhalez parfumul care mi-a lipsit atat de mult...

"De ce esti bandajata toata? Ce i-ai facut, idiotule?" se adreseaza nervos tipului care m-a rapit.
"Eu nu i-am facut nimic. Printesa s-a taiat..."
"Puiule, de ce ai facut asta? Ce-i cu toate taieturile astea pe tine?" zice desprinzandu-mi un bandaj de pe sold.
"Ah..." scancesc cand simt cum sangele isi face din nou aparitia. Ayan se uita indurerat la mine, iar Mike ii da patura de pe pat, acesta acoperindu-ma cu ea.
"Mike, tata, va rog, ocupati-va voi de Diego... Sa-l duceti la depozit. Eu o sa o duc pe Mira acasa." spune el si ma scoate din acea casa, mergand spre o duba. Dechide portiera si ma aseaza pe bancheta din spate, ca mai apoi sa vina si el. Ma aseaza in bratele lui si ma mangaie usor pe par, sarutandu-ma pe frunte.
"Anis, te rog sa ne duci acasa." ii spune el fetei de la volan.

Simt cum ne punem in miscare si inchid ochii. Ma incrunt uneori atunci cand simt mana lui Ayan atingandu-mi accindental ranile si gem de fiecare data cand luam o curba, simtind cum stomacul meu se revolta.
"Ayan, mai avem mult?"
"Inca putin iubito. Doar rezista, bine? Promit ca ajungem curand." spune si ma saruta pe par.
"Ayan, mi-ai lipsit atat de mult..." spun mangaindu-i fata. "Am tanjit zile intregi dupa atingerea ta..."
"Si tu mi-ai lipsit, iubito. Ba chiar fiecare ora petrecuta fara tine, imi facea lupul sa innebuneasca." zice si ma sarura tandru. "Dar nu inteleg de ce ai facut asta..." spune mangaindu-mi usor taieturile de pe mana stanga si de pe sold.
"Pur si simplu, nu mai suportam sa te stiu departe de mine. Imi facea bine..."
"Iubito, te amagesti. Nu iti facea bine. Uite cum arati acum...uite cate taieturi sunt pe corpul tau micut si firav..."spune si pot sa ii citesc regretul in ochi.
"Voi fi bine, iubitule. Acum ca tu esti langa mine, deja ma simt mai bine. Tu imi faci bine..." zic si ma uit in ochii lui, el sarutandu-ma usor.
"Te iubesc atat de mult, Mira... Nu stiu ce m-as face fara tine..."

***
Ayan pov:

O scot cu grija din masina, avand grija sa nu o trezesc. Mi-e atat de mila de ea... Pur si simplu regret ca toate taieturile alea au fost facute din vina mea.
Daca nu o lasam singura in acea seara, Diego nu ar fi rapit-o, iar ea nu ar fi ajuns sa se taie pe tot corpul...
Tot corpul ei micut si firav e acoperit de taieturi adanci...pe maini, pe solduri, pe sâni, peste tot... O sa am grija sa fie bine de acum.
O sa am grija sa fie fericita, vreau sa o fac fericita...
O sa am grija sa nu ii lipseasca nimic, sa fie multumita de mine si sa o pot face sa se simta iubita si satisfacuta.

Intru in camera ei si o pun in pat, apoi ii dezinfectez cu grija toate ranile. Dupa ce o bandajez, o invelesc cu o patura mare, mergand apoi in bucatarie, unde mama Mirei gatea.
"Buna!" ma saluta ea, dar vazand ca nu raspund ma intreaba: "Doarme? Sper ca e bine..."
"E bine... Dar cred ca se va trezi curand. Are nevoie sa manance, la urma urmei a stat nemancata cateva zile... A-ti putea sa ii pregatiti ceva?" o intreb, vazand ca se uita la mine cu o oarecare admiratie.
"O sa-i fac ceva. Acum du-te sus. Mira are nevoie de tine."

Urc in camera dânsei si vad ca inca doarme. Intru in baie si imi fac un dus rapid, imbracandu-ma cu un tricou gri si o pereche de pantaloni de trening care au ramas la Mira. Ma intorc in camera si ma pun in pat langa ea. O iau in brate si dansa se ghemuieste la pieptul meu, gemand de durere atunci cand ii ating stangaci ranile.
"Off, scuza-ma iubito..." zic si o sarut pe crestet. Ne invelesc pe amandoi cu patura si simt cum oboseala pune stapanire pe mine, stiind ca oboseala de peste zile se aduna acum si ma simt atras in lumea viselor.
Dar ce pot sa zic? Ma simt foarte bine asa...tinandu-mi in brate Luna, iubirea vietii mele. Nu cred ca am simtit vreodata acest sentiment de siguranta...nu cred ca am simtit vreodata o iubire atat de mare pe cat imi ofera micuta mea.
O iubesc atat de mult...dar simt ca nu e de ajuns. Trebuie sa fac ceva mai mult, sa ii arat ca o iubesc foarte mult... E atat de superba...
E atat de buna la suflet...uneori mi-e frica ca rautatea din jur o va afecta, ca o va face sa devina o persoana rea... Dar voi fi langa ea, voi avea grija de ea si voi lupta cu oricine atata timp cat stiu ca Luna mea e fericita si se afla in siguranta, langa mine.

Si atras de ganduri protectoare, de idei pentru a-mi face printesa fericita, reusesc sa adorm fericit, dupa atatea nopti nedormite, in care ma gandeam cum sa imi recuperez iubita...si acum ca ea este langa mine, pot sa dorm linistit.

Hei, am postat...si chiar sper sa va placa.
Nu am prea avut inspiratie, dar chiar sper sa va placa. Nu uitati sa treceti pe la cartea mea "Iubire anonima". Nu e genul meu, dar sper sa va placa.
Va iubesc pe toate😘😘😻