Alpha Suprem

24

Mira pov:
A trecut ceva timp de cand Ayan, tatalui lui si Mike au plecat in cautarea acelui varcolac.
Incep sa imi fac griji...
Merg in sufragerie, acolo unde mama lui Ayan sorbea linistita dintr-o ceasca de ceai.
"Mira, scumpo, stai jos." spune iar eu ma asez pe canapea, punandu-l pe micul Damon pe
genunchii mei.
"Am facut fursecuri. Stati asa." zice si se ridica mergand in bucatarie, intorcandu-se in cateva secunde cu un platou plin de fursecuri, cu o ceasca de ceai si cu biberonul lui Damon.
"Hai vino la mine, puiule!" zice ea si zambeste spre Damon, el intinzand manutele, in semn ca vrea sa stea la bunica lui.
"Scumpo, ia si mananca. Stiu ca adori fursecurile. Am eu grija de micutul asta."
"Bine..." spun si mananc cateva fursecuri, band apoi ceasca de ceai.
"Au fost delicioase, multumesc." spun recunoscatoare.
"Mai mananca, scumpo."
"Nu multumesc. Nu mai pot."
"Parintii tai vor ajunge in scurt timp, nu-ti face griji."
"Si Ayan? A dat vreun semn?"
"Inca nu, scumpo. Dar stiu ca sunt bine. Se vor intoarce curand." spune ea si continua sa se joace cu Damon.

Au trecut mai bine de 5 ore de cand Ayan este plecat...
Continui sa privesc pe geam in speranta ca o sa-l vad, dar in zadar. Parintii mei au ajuns de ceva timp, iar acum discuta cu mama lui Ayan...
Damon doarme... Iar Ayan tot nu apare...
Incerc totusi sa stabilesc canalul nostru de conexiune:
Ayan, unde sunteti, iubitule?
Raspunsul lui apare imediat.
Ajungem acasa curand, iubito. Suntem bine, l-am prins pe varco-javra.
Bine, Ayan, grabiti-va.

Oh, sper doar sa fie bine...poate nu e ranit...
Merg in sufragerie, luandu-l pe Damon in brate.
Nu cred ca o sa-l mai las singur pe Damon dupa toata aceasta experienta...cel putin pana cand "varco-javra" nu dispare.
"Mama, tata..."
"Da, puiule. Ai vesti de la Ayan?"
"Da. Se pare ca l-au prins pe acel omega si se intorc acasa."
"Ok...sa vedem ce o sa se intample acum..."

Dupa cateva minute, Ayan intra in sufragerie, alaturi de tatal sau si de Mike, fiind plini de rani si de sange.
"Unde e?" intrebam toti la unison.
"Aici e." spune Mike adacandu-l pe ală in sufragerie.
Ma asez in fata lui, iar Ayan ma da usor la o parte, fiind gata sa isi loveasca fratele.
"Ayan, nu face asta. Nu se merita." spun rugator apucandu-l de brat.
"Dar iubito, ne-a amenintat ca ne ia copilul..."
"Stai calm, fratioare, chiar asta se va intampla. Iti voi lua copilul." spune javra ranjind.
"A da? Pai futu-ti mortii tai, vrei sa vezi ca te bat pana mori?" tipa Ayan nervos.
"Calmeaza-te. Tocmai asta vrea. Fii calm, iubitule. Mergi si fa un dus pana vedem ce facem cu el."
"Bine, iubito." spune si ma saruta posesiv.

Ayan pov:
Fac un dus scurt si ies din baie infasurat intr-un prosop, apoi ma imbrac repede.
Javra...
Ma razbun eu...
Oricum nu scapa el de mine, ma duc dupa el pana in Iad, daca  e nevoie.
Cobor inapoi in sufragerie si ii vad pe toti adunati in jurul javrei.
"Ayan, noi am hotarat sa cerem ajutorul lui Valentine." spune mama.
"Foarte bine. L-ati chemat deja?"
"Da, iubitule. Trebuie sa ajunga din clipa in clipa." spune Mira si in secunda doi un nor de fum negru invaluie incaperea, facandu-ne sa tusim. Merg langa Mira si o tin in brate, ea la randul sau, leganandu-l pe Damon.

"Familia Montagnes...ce placere..." vorbeste vampirul plimbandu-se printre noi, privind atent la fiecare.
"Rege Valentine... Te-am chemat cu in scop bine gandit."
"Te ascult, Marv." spune vampirul, iar tatal Mirei ii povesteste totul in amanunt.
"Pai, bine, va scap eu de micul varcolac. Nu e mare chestie. Nu il omor, doar il fac sclav. Nu o sa mai auziti de el." spune el, cuvintele simtindu-se ca un val de usurare pentru toti cei prezenti.
"Si ce vrei in schimb?"
"Ideea e ca nu vreau nimic... Vreau pe cineva." zice privind insistent la Mira.
"Acea fiinta..."
"Mira e a mea!" tun nervos.
"Nu e vorba despre Mira. Eu vreau mica faptura din pantecele ei."
"Ce?"
"Mira e insarcinata, iar eu vreau fetita. Singuratatea e greu de suportat, asa ca o vreau pe Angel, sa o fac regina vampirilor, respectiv sotia mea."
Un murmur rascoleste camera, Mira mangaindu-si burtica... Nu stiam ca e insarcinata iar...
"Deci...ce ziceti?"
"Bine." cedeaza Mira. "Dar daca fetita mea pateste ceva, te omor. Doar stii ca pot, Valentine. Nu ma subestima."
"O sa am grija de ea, poti sa stai linistita de pe acum. Ne vedem peste 19 ani, familie Montagnes." spune si dispare cu tor cu javra.

E bine ca am scapat in sfarsit de fratele meu mai mic si putem trai linistiti... Stiu ca fetita mea va fi in siguranta la Valentine, nu imi fac griji. Ma bucur doar ca Mira e insarcinata iar si o sa am ocazia sa fiu tatic de fata. E cel mai extraordinar lucru din lume...pacea pe care o simti in familie.

Gata si acest capitol. Cred ca capitolul 25 va fi epilogul, apoi incep volumul doi.
Pareri?
Ce ziceti de "plata" pe care a cerut-o Valentine?

😘😘😘