Gânduri în frazele necunoscuților

Â

,,Covor de frunze..."
Inchide ochii si imagineaza-ti,cerul plumburiu,nourii grei,pasarile obosite.Vezi,acolo sus crăpăturile negre adânci ale mării porumbeilor?
Crengile goale iti sfasie povestea.Negre ca ciutul se disting prin vant si ti se par atat de dure.Iti e frica sa nu se prăbușească din cauza putreziciunii si a bătrâneții!
Te uiti in sus dar nimeni nu privește in jos,pe pamantul in care calca si isi scalda calcaiele!Nu vede nimeni pata de culoare a toamnei aspre!Pe nimeni nu intereseaza pașii făcuți in rosul sangelui,al mortii,al iubirii ,in verdele vietii si in galbenul sperantei.Oamenii isi scurmă singuri in picioare fericirea!
Vezi un covor de frunze amar ca in fiecare toamna,dar nu te gandesti ca fiecare frunza are o poveste si o scuza!Nu gandesti la ceea ce semnifica fiecare unica minoritate!
Nu spui nici macar o vocabula despre ele!
Nu face nimic,intr-o zi frunzele iti vor cadea pe pământul greu,nu te vei putea opune cand viata iti e dată aerului!