(Im) Posibil

cap 1

-Ninna, ești sigură că te descurci?

-Da, stai liniștită. Doar am avut cea mai bună profesoară.

- Știu, doar că o să fiu plecată ceva timp și asta o să îți ocupe foarte mult timp.

- Dacă nu încetezi, o să te leg și o să te trimit într o cutie frumos ambalată, doar să știu că ai ajuns în Franța. Și nu sunt singură, îi am pe Buzz, Anny, Olivia și Raul. Când ne a lăsat gașca?

- Dar asta nu înseamnă că mă simt bine că merg în locul pe care visai să îl vezi, fără tine. Încă pot să renunț și să mergem amândouă altă dată.

- Eu am timp. Plus că Reed nu poate pleca acum de la firmă și fără el nu vreau să văd nimic.

-Bine, clar moștenește caracterul mamei . Dar nu uita să mă suni dacă se întâmplă ceva. Nu contează ora.

-De o săptămână,turui ca o moară. Nu pleci în Evul mediu ,unde nu există tehnologie. O să vorbim mereu la telefon.

Mă ridic de pe canapea și o strâng în brațe. Este tot ce am mai scump pe lume . Și nu îmi era teamă că nu se va descurca cu Tattoo, pentru că știam că îi place să se implice, la fel ca și mine. Dar frica era că eu trebuie să plec de lângă Tattoo. Nu am mai fost plecată de aproape zece ani și nici nu simțeam nevoia. Aici avem tot ce îmi doream, sau nu.

Am urcat sus și am verificat gentile pe care le-am pregătit cu puțin timp înainte, cu gândul că poate nu o să mai plec. Am încercat să renunț la plecare, dar prietenii mei erau de neclintit în fața mea. Și să nu mai spun de Ninna, care a făcut cu greu rost de un curs la Mitchell Cuisine. Unul dintre cele mai râvnite cursuri pentru specializare în industria restaurantelor. Aveau ca temă vizitarea bucătăriilor celor mai celebrii bucătari din Franța, dineuri, cursuri pentru a învăța noile tehnici ale momentului în funcție de preparate, culori ,aranjamente și tot ce ține de noutăți .

Îmi doream de ceva ani să particip la cursul ăsta, doar că teama de a pleca, mă trăgea înapoi. Acum nu mai aveam cum, pentru că Ninna era cea care a trimis o mulțime de scrisori pentru a obține un loc la aceste cursuri , la care se ajungea foarte greu. Erau foarte buni în ceia ce făceau și doar restaurantele cu o vechime de peste zece ani participau și doar zece din cei treizeci aleși aveau parte de ele gratuit. Norocul era și de partea mea, sau al Ninnei. Am avut noroc să fiu între cei zece care au privilegiul de a merge gratuit la cursuri și de a fi cazată la hotelul „Le Royal Monceau". Este ultimul venit în categoria hotelurilor-palat, primind această distincție la sfârșitul lunii trecute. Se mândrește cu două restaurante recompensate, fiecare cu câte o stea Michelin: „La Cuisine", cu specific francez, și „Il Carpaccio", cu specific italian.

Dar teama de depărtare apărea mereu , invocând că nu o pot lăsa singură pe Ninna, care avea aproape douăzeci de ani. Măcar acum îl avea pe Reed și știam că o să fie bine. Erau de doi ani împreună și niciodată nu a făcut o să sufere. Este un băiat care știe ce vrea de la viață. Are o afacere pe care o conduce singur , încă merge la facultate, are grijă să nu îi lipsească nimic Ninnei și plus că locuiesc împreună în casa lui.

- A venit Reed. Te așteaptă jos să vă luați la revedere , mâine are ședință la ora la care pleci.

- Vin imediat.
Îmi șterg lacrimile și cobor .

- Spre că nu iei fața asta cu tine? Reed se desprinde de Ninna și vine să mă îmbrățișeze.

- Încerc. Doar că nu sunt obișnuită să plec. Am o responsabilitate și oameni pe care le las în urmă.

Mă strânge în brațe cu căldură. Știam că nu ăsta este motivul pentru care nu vreau să merg , dar trebuia să fac ceva ce ar aduce pentru Tattoo beneficii și mie o gură de aer , după atâția ani în care am uitat de mine.