(Im) Posibil

cap 11

Două luni mai târziu.

-Dacă nu mergi la medic, promit că te leg și așa sigur o să ajungi.

- Ninna, nu am nimic . Doar sunt obosită și simt nevoia să dorm mai mult.

- În ultima vreme ești tot mai obosită,iar tu nu faci mai nimic. Nu ai mai trecut pe la Tattoo de patru zile și atunci ai stat jumătate de zi

- Dar asta nu înseamnă că am ceva. Nu îmi plăcea când insista pe tema asta.

Nu mă simțeam bine de când am venit din Franța, iar asta nu este o boală pe care să o rezolve un medic. Dorul de Antony și faptul că nu mă căutase, mă făceau să cred că totul a fost doar un vis frumos ce s-a destrămat la ivirea zorilor.

Nici nu vreau să îmi mai aduc aminte cum au reacționat Ninna și ceilalți când au aflat. Ninna mai că îi venea să urce în primul avion și să se răzbune pe Antony. Doar că nu gresise cu nimic, eu am fost cea care a fugit de lângă el fără să îi spun nimic.

Am ținut legătura cu Jo , după ce am sunat o din aeroport și i-am spus că nu mai pot să îi țin locul, cerandu i iertare. Măcar ea m-a înțeles și nu a pus prea multe întrebări. Am aflat că Antony și Victoria au părăsit hotelul a doua zi,dar și că Antony a fost la Jo să întrebe de mine după ce nu i-am răspuns la telefon și nici în cameră nu mai eram.

Știam că locul lui nu era lângă mine. Eu am apărut într un moment prost al vieții lui. Victoria avea nevoie de el și nici nu vreau să mă gândesc prin ce trece ea.

- Măcar fă o de dragul meu.

Fața Ninnei este aceiași cu cea a unei pisici cerșetoare. Nu puteam să îi refuzi nimic când ochii ei te priveau de parcă te hipnotizau.

- O să îmi fac o programare , doar că să scap de gura ta. Dar nu am nimic.

Mințeam doar că să nu o îngrijorez și mai mult pe Ninna. Mă simțeam intradevar foarte slăbită și nu aveam poftă de mâncare, eram tot tipul nervoasă și slăbise -m câteva kilograme.

Nu știu dacă corpul meu avea o revoltă împotriva mea sau așa sunt din cauză că nu pot fi fericită niciodată și frustrarea ,singurătatea, sentimentele și dorul de el sunt de vină pentru starea mea

Ajungem la Tattoo și rămân surprinsă când văd câtă lume este în interior. Tot mai multi oameni veneau pentru a mânca sau a bea o cafea la Tattoo și asta nu putea decât să mă bucure.

- Vreau să vorbesc cu voi. Și mă trage pe mine și Ninna spre curtea interioară .

Olivia era peste măsură de fericită și nu înțelegeam ce o face să radieze, mai ales că era într o pauză cu Nathan. Nu știu ce vroia de la un bărbat care a lăsat totul în urmă și a venit după ea. În plus este destul de calculat pe lângă Olivia care nu se gândește înainte să spună ceva.

- Mai încet. O să alunec din picioare dacă mai alergi așa. O strig pentru că mă simțeam destul de amețită și nu aveam tocmai o stare bună.

N-e așezăm la una din măsuțele din cute și așteptam ca Olivia să n-e lumineze

- Sunt însărcinată! Zâmbea atât de larg că aveam impresia că maxilarul îi va ceda.

- Ce? Nathan știe? Întreabă Ninna, știind că sunt într o pauză.

- Încă nu i-am spus. Și își mută privirea tintind un punct

- Trebuie să vorbești cu el, nu ești doar tu implicată, în plus va fi tată! Știam că este orgolioasă ,dar nu mă îndoiam că nu îl iubește pe Nathan.