(Im) Posibil

cap 12

Antony Pov...

- Diseară suntem invitați la aniversarea tatălui meu. Așa că nu accept un refuz din partea ta.

Victoria cauta orice scuză să mă scoată "în lume", doar că nu mai simțeam nevoia să văd pe nimeni. Eram dezamăgit si rănit de femeia ce se credea că îmi împărtășește sentimentele. Am fost un prost când mi-am deschis inima în fața ei. I-am dat ocazia să își bată joc de sentimentele mele, lăsându mă fără nici o explicație. Mă gândeam deseori cu ce gresisem, nu am făcut nimic prin care să o rănesc . O uram pentru tot ce mi-a făcut și pentru cum mă simțeam.

- O să vin diseară. Olivia mi-a rămas alături și am renunțat la a o părăsi, poate că Amanda se jucase cu sentimentele mele.

- Da? Raspund la telefon când văd numele surorii mele

- Cred că va trebui să vi în Seattle.

- S-a întâmplat ceva?

- În câteva zile, voi naște și vreau să fi aici.

- Serios. Nu am să ratez pentru nimic în lume.

După ce închid apelul Mya, îmi aduc aminte de Amanda. Avea să îmi plătească cu vârf și îndesat pentru tot ce mi-a făcut.

Victoria nu a fost prea încântata când a auzit că trebuie să meargă în Seatlle. Până acum mă bătea la cap că vrea să îmi cunoască familia și acum îmi spune că are câteva proiecte importante.

- Să înțeleg că nu vi?

- Ba da. O să amân câteva din ele. Sper că nu stăm mult.

- Dacă vrei să mă scoți din sărite, rămâi acasă. Stau cât vreau eu. Știam că nu este vorba doar de familia mea, dar și de Amanda.

Gândul mă purta numai la ea. Acum când știam că am ocazia să mă răzbun pe ea. Avea să îmi cunoască și partea pe care a scos o ea la iveală, atunci când a ales să fugă.

- În trei zile plecăm. Inima îmi bătea mai repede și vreau să cred că este vorba de adrenalină.

Gândul că o să fiu iar aproape de ea, mă făcea slab. Acum când ajunsesem să o urăsc cu adevărat nu puteam să las loc altor sentimente.

Seara a fost una în care am atras atenția tuturor, după o absență de două luni, în care nu am răspuns niciunei invitații. Victoria a fost lângă mine chiar dacă nu înțelegea ce s-a întâmplat atât de brusc cu mine. Eram liniștit că nu a fost nevoie să îi dau vreo explicație pentru starea mea. Părea că îmi înțelege starea și îmi lasă spatiu pentru a mă liniști. Oricât aș aprecia o nu pot să mă îndrăgostesc de ea, este o femeie foarte frumoasă, dar nu asta caut. Amanda era perfectă pentru mine și sunt sigur că nu o pot compara cu niciuna din femeile care roiesc în jurul meu. Oricât aș urâ o ,tot perfectă o găsesc. Este tot ce am visat și se pare că visul nu a durat decât câteva zile.

Zilele au trecut destul de greu. Am încercat să îmi găsesc o ocupație cât să uit de ea, dar este imposibil să nu apară de nicăieri în fața mea. Parcă eram blestemat să o văd în orice și oricine. Dar cel mai ciudat era faptul că o senzație de fericire își făcea loc în inima mea și nu îi vedeam rostul. Nu mergeam în Seattle să o văd pe ea, și totuși inima îmi galopa de emoție

- Ești bine? Simt cum mâna ei rece o strânge pe a mea.

Victoria pare inumană uneori. Știu că este o luptătoare și că are sentimente pentru mine, dar nu mă poate împiedica să o rănesc dacă îmi va sta în cale. Ce era ciudat este că nu a întrebat de Amanda de când a plecat, iar în zilele cât a fost plecată îi aducea numele mereu în discuție, facandu mă să cred că bănuiește ceva.