(Im) Posibil

cap 9

- Ești bine? Mă întreabă Jo în timp ce se așează lângă mine, iar autocarul pornește.

- Nu știu? Mă simt ciudat , ca și cum visez și senzația este că trebuie să mă trezesc . Ce fac dacă el pleacă din nou?

- Ai spus că ți-a mărturisit sentimentele lui. Ai încredere în el. O să fie bine.

- Știu dar....aveam o gheară în piept care apăruse o dată ce mi-a declarat că mă iubește și nu mă va lăsa.

- Dacă nu riști,nu ai de unde să ști. Poate acum este altfel și vei avea o viață liniștită lângă el. Nu cred că felul în care te privește, este o minciună, pentru că se vedea în ochii lui cât te dorește.

- Nu este vorba că nu am încredere în ceia ce simte.... Doar că viața a fost în defavoarea noastră, iar teama că ceva se va întâmpla nu îmi dă pace.

- Poate că îți este frică de viitor?

- Poate.... Mă resemnez, cu gândul că sunt paranoică.

- Ce ai de gând cu Tommy? Trebuie să îi spui.

- Știu, doar că o să mai aștept. Nu știu nici cum să îi spun pentru a nu îi răni sentimentele. Nu vreau să creadă că m-am jucat cu el sau că a fost doar un lucru de care m-am agățat.

- Este destul de matur încât să înțeleagă. Și este foarte frumos, sigur va găsi o femeie care să îi aline suferința. Se vedea că îl place, dar nu încercase nimic cu el pentru că avea nevoie de un bărbat care să o cucerească.

- Îl placi,nu?

- Ce? -Nuuuu..Doar că este atracția multor femei și...

- De ce nu te apropii de el?

- Cred că am ajuns! Momentul ideal să schimbe subiectul.

Ziua a trecut repede și mă bucuram că azi nu a venit și Tommy la cursuri. Avea ceva de rezolvat cu actele și m-a anunțat printr-un mesaj că n-e vedem diseară. Îmi era așa de greu să îmi fac un tex în minte și asta pentru că nu vroiam să se simtă prost sau ,mai rău folosit. Era un bărbat minunat după care orice femeie ar întoarce capul ,dar eu aveam inima ocupată și nimeni nu putea să îl scoată pe Antony de acolo.

Terminasem și ultima oră și n-e îndreptăm spre autocar.

- Te-ai gândit la ce îi vei spune lui Tommy? Jo îmi suflase în ceafă toată ziua și nu știu de ce .

- M-ai mai întrebat de câteva ori. Nu știu nici eu, poate că o să îi spun adevărul, asta ar fi mult mai ușor.

- Da, ai dreptate. Dar dacă nu vă înțelege?

- Jo, nu a fost aproape nimic între noi. Nu am ajuns mai departe decât la mici atingeri care nu au avut vre o conotație. Nu cred că este chiar o tragedie.

- Mă gândeam că pot să te ajut , dacă vrei. Pot să vorbesc eu cu el.

- Doar nu suntem copii de grădiniță. Nu înțeleg de ce faci atâta caz. Doar nu....

- Doar îmi fac griji pentru tine, atât.

- Asta ar trebui să cred? Și sclipirea din ochii ,tot grijă pentru mine este?

- Nu înțeleg? Și deodată o preocupă câteva hârtii.

- Te-ai îndrăgostit de el ,nu?

- Vorbești prosti. Dar nu mă privește și bănuială mea este confirmată.

- Nu pot să cred. Și nu mi-ai spus nimic!

- Mai încet. Nu vreau să creadă ceilalți că sunt atrasă de el, pentru că nu este așa. Da, este un bărbat frumos, dar nu pentru mine. Eu am alte planuri, vreau să am o carieră frumoasă, o casă a mea și poate ,după ,un iubit.