(Im) Posibil

cap 10

- Credeam că azi vei fi fericită, în sfârșit el este lângă tine și ți-a mărturisit chiar și sentimente lui?

Știam că nu avem de ce să mă îngrijorez, doar că el nu vorbise încă cu Victoria și asta îmi întuneca fericirea. Sau poate faptul că în două zile ea trebuia să se întoarcă și atunci Antony avea să vorbească cu ea.

- Mă simt ca un intrus. Se vede că Victoria îl iubește și că a ajuns să îl cunoască destul de bine, încât să se gândească la un viitor împreună, iar eu i-am luat șansa.

- Dar nu este vina ta, sau a niciunuia dintre voi. Așa a fost să fi. În plus ea o să își revină repede , are potențial...

- Nu vreau să mă gândesc în amănunt la ce tocmai ai spus, dar știu că îl iubesc pe Antony și asta nu se va schimba vreodată.

Îmi desprind privirea din ochii foarte frumoși ai lui Jo și mă uit pe geam. Treceam atât de repede pe lângă locuri și oameni fără să pot fixa un punct anume. Mă gândeam la timpul pierdut în van, la sentimentele noastre ce au reînviat de atâtea ori și tot de atâtea ori le-am și îngropat.

Coborâm în fața hotelului și nu pot să nu o trag pe Jo lângă mine .

- Ce este între tine și Tommy? Nu v-ați vorbit deloc azi și am văzut că l-ai evitat aproape tot timpul.

- Aseară ne-am întâlnit jos la recepție. Nu i-am acordat atenție, dar s-a așezat la masa mea. Am vorbit despre tine și despre așteptările pe care le are de la femeia pe care o așteaptă.

- Adică?

- Vrea o femeie puternică, cu inițiativă, far și una lângă care să își întemeieze o familie.

- Și ce este rău în asta?

- Pai nu m-am gândit niciodată la un copil și asta nici într un caz în viitorul apropiat.

Nu apuc să îi mai spun nimic pentru că Antony mă trage de lângă ea și mă sărută fără să îi pese că suntem în văzul tuturor.

- Să nu mai faci asta! Spun în timp ce plec spre lift.

Mă urmează și îi simt privirea pe spatele meu. Puteam să jur că încă are același rânjet pe față ca atunci când am plecat de lângă el.

- Ce este în capul tău? Spun după ce ușile ascensorului se închid rămânând singuri

- Mă înnebunești, nu pot să mă abțin când te văd! Și se presează de corpul meu, făcându mă să îi simt membrul erect.

- Doar nu mai face asta până când nu vorbești cu Victoria.

- Dacă nu insistai atât, sincer nu îmi pasă.

- Vreau să vorbești cu ea, așa mi-se pare normal. A fost lângă tine și merită măcar atât.

- Dar eu ce merit? Îmi șoptește în ureche în timp ce ușile ascensorului se deschid.

- Să dormi în camera ta. Și mă retrag de lângă el ,lăsându l cu brațele sprijinite de peretele ascensorului.

Dar cum rapiditatea nu era un punct forte , pentru mine, iar pantofii nu sunt tocmai potriviți pentru alergat, mă prinde după câțiva pași.

- Cred că nu ai înțeles că ești a mea și că locul meu este lângă tine. Mă ridică pe umăr punându și mâna pe fundul meu.

- Ești ridicol, dă-mă jos.

Ajungem în cameră unde sunt aruncată pe pat, iar Antony se poziționează deasupra mea. Îi simțeam dorința de a mă avea și nu aveam de gând să îl opresc. Îmi doream la fel de mult să fiu ,,stinsa ,, de el , să mă facă să tremur de placere. A trecut atât de mulți ani în care nu am știu cum este să faci dragoste cu adevărat, încât simt că corpul meu vrea să recupereze .