(Im) Posibil

cap 17

Toți eram în stare de șoc și nu știam ce îi provocase Myei stare pe care o avea.

- Victoria...

- Ce este cu ea? Antony s-a încruntat când i-a auzit numele.

Îi priveam și nu înțelegeam ce legătură are Victoria cu stare Myei.

-A intrat în cameră lui Irene și amenință că o omoară dacă nu te întorci la ea.

Faptul că a spus totul pe nerăsuflate, mi-a oprit inima în loc. Ce fel de femeie era Victoria? Și eu care am crezut toate cuvintele pe care le-a spus , făcându mă să mă îndoiesc de dragostea lui Antony. Cât de proastă am fost. Îl puteam pierde pentru că am crezut câteva cuvinte de la o persoană pe care am cunoscut o de câteva zile.

Antony a urcat în mașină, urmat de Jonathan și Mya.

- Mamă ai grijă de Amanda.

- Merg cu tine. Îmi era frică că cineva putea fi rănit în seră asta și eu era acasă fără să pot face ceva.

- Nu mergi nicăieri. Stai aici

- Nu mă poți opri să te urmez. Vreau să fiu cu tine.

Nu știu ce a cântărit mai mult în momentul acela în ochii lui, dar mi-a permis să urc în mașină.

Eram în spate cu Mya și încercam să o liniștesc. Dacă avea să îi rănească fiica , aveam să o fac să regrete că ne-am cunoscut.  Dacă îl vroia pe Antony putea să recurgă la alte mijloace, nu să amenințe cu moartea un bebeluș. Nici nu vreau să mă pun în locul Myei , doar gândul că este departe de casă mă face să înnebunesc. Drumul părea atât de lung  chiar dacă Antony conducea cu viteză aruncând din când în când priviri spre noi, în oglinda retrovizoare.

În cele din urmă ajungem în fața casei și îi urmăm pe Antony și Jonathan. Au urcat în fugă treptele spre dormitorul celei mici.  Imaginea era groaznică, Victoria era cu cea mică într un coș și cu un cuțit în cealaltă. Bona era într un colt al camerei plângând și tremurând când Antony a pășit spre ea.

- Ce înseamnă asta? Întreabă Antony nervos

Îmi era frică că va păți ceva sau că o va răni pe cea mică.

- Ți-am fost aproape mereu. Dar tu nu m-ai privit niciodată așa cum te uiți la ea. Cu ce am greșit, ce are ea și eu nu ți-am putut oferi?

- Lasă o pe Irene și putem vorbi.

- Nu avem ce vorbi . Oricât de mult mi-am dorit să îți dăruiesc un copil , ai refuzat, dar când Amanda a rămas însărcinată ai fugit la ea fără să clipești.

- Victoria o să regreți!

Râsul ce părea o amenințare, răsuna în încăpere făcând bebelușul să plângă. Maya era lipită de Jonathan și așteptau ca Victoria să le-o dea pe Irene.

- Eu nu regret decât că am fost blândă cu iubita ta. Dar tu sigur ai să regreți tot ce mi-ai făcut.

A ridicat cuțitul în aer, în timp ce Antony s-a apropiat de ea din doi pași și i-a smuls coșulețul în care Irene plângea , pasându l lui Jonathan care nici nu știu când a apărut în spatele lui. Îmi părea o scenă de film privită de aproape . Scena urma să se termine nu tocmai precum am sperat.

În câteva secunde o văd pe Olivia cum înfige cuțitul în umărul lui Antony , iar acesta îi dă o palmă care o aruncă în peretele de care încă era rezemată Bona, făcând o să țipe.

Nu știu cum am ajuns lângă Antony care era în genunchi și încerca să își potolească durerea. Îi priveam umărul ce se umpluse de sânge și nu știam ce să fac pentru a-l ajuta. Victoria era leșinată  lângă perete și cred că avea răni destul de serioase de la impactul pe care l-a avut cu peretele.