(Im) Posibil

cap 8

Antony Pov...

Mă trezesc când soarele îmi gâdila fața. Capul mă durea îngrozitor,de la cât am băut sera trecută. Mă ridic în fund și văd că nu sunt în camera mea.

Sera trecută apare în frânturi în capul meu. Am venit beat și am vrut să vorbesc cu Amanda, era singura cale prin care puteam să îi spun dece am fugit de ea . Nu mai aveam să trăiesc fără ea. Aveam să risc de data asta și chiar dacă voi suferi din nou, nu mai conta. Ea imi aducea dorința și iubirea în suflet doar când o priveam.

Mă uit prin cameră dar, nu este . Îmi iau telefonul și văd că este destul de devreme ca ea să fi plecat. Mă ridic și văd că hainele mele lipsesc, având pe mine doar boxerii, iar gândul că ea m-a atins îmi înnebunește papilele făcându mă să înghit în sec.

Mă duc și bat la ușa de la baie , o deschid și văd că nu este nimeni, ies în living și văd o pătură pe canapea, asta însemnând că a dormit acolo. Întru în dormitor și acum văd că ușa de la balcon este întredeschisă, îmi iau pantalonii pe mine și ies.

Era rezemată de balustradă uitandu se într un punct fix. Nu m-a auzit când am intrat, așa că îmi trec mâinile în jurul taliei ei.

- M-ai speriat. Și se întoarce cu fața spre mine.

- Ce faci aici? Am tras o aproape, nu aveam să îi mai dau drumul niciodată.

- Antony, nu cred că este bine ce facem. Nu îmi aparți, ai pe cineva în viața ta și nu vreau să sufere... Capul ei plecat mă făcea să simt dorul buzelor ei.

- Amanda te... și îi ridic bărbia pentru a o privi în ochi...te iubesc.

Se uita la mine speriată. Poate credea că îmi bat joc de ea ,dar aveam să îi demonstrez că ea este singura femeie care putea să îmi ceară orice pentru că eram dispus să o urmez și la capătul lumii, doar să o am aproape. Și am fost un prost că am fugit de ea 

- Antony....

- Nu o să mai plec de lângă tine niciodată. Îți promit că nu te voi mai lăsa, ești tot ce am nevoie ca eu să fiu fericit. Te rog nu mă alunga....

- Atunci, de ce ai plecat când eu ți-am spus același lucru? Ști cât de greu mi-a fost în toți acești ani în care tu nu ai fost lângă mine?

- Știu....Doar că îmi era teamă că mă voi lăsa descoperit în fața ta și mă vei alunga din nou.

- Antony ,aveam nevoie de tine, aveam nevoie să nu pleci...

- Atunci iartă mă! Promit că nu am să te mai fac să suferi , niciodată. Doar rămâi lângă mine.

- Eu... Și nu am lăsat o să îmi mai răspundă.

Am sărutat cu dorință, așa cum simțeam mereu să o fac. Era singura femeie care mă ducea la extaz doar când îi atingeam buzele fierbinți.

Dulceața gurii ei mă asemenea să o vreau , să îi ating fiecare părticică din corp și să continui asta în fiecare zi. M-am oprit și i-am prins fața în palmele mele făcând o să se uite la mine

- Promite -mi că nu o să mă lași. Te iubesc Amanda, și nu ești un capriciu pentru mine, ești  femeia care m-a făcut să simt dorința, iubirea ,durerea și disperarea. Speram că mă va primi în viața ei, în inima și sufletul ei.

- Îmi este teamă , Antony. Îmi este teamă că te vei plictisi de mine și o să pleci spre ceva mai bun. Eu nu arăt că Victoria, eu nu am banii sau frumusețea ei.

- Dar nimic din ce are ea sau cele care au fost în viața mea nu se compară cu ce ai tu?

- Ce ?