(Im) Posibil

cap 13

Amanda Pov...

Ninna este atât de fericită. Își flutură inelul în fața fiecărei persoană ce o felicită. Sunt bucuroasă că măcar ea poate să guste din dulceața vieții. Reed este tot ce are nevoie ca să fie împlinită. Câteodată simpla prezență a cuiva poate să îți aducă zâmbetul pe buze în orice zi,indiferent cât de tristă ar fi.

Cobor jos și mă duc în bucătărie. Melancolia punea stăpânire pe mine și nu eram sigură că o să mai pot face față mult timp.

- Ești bine? O aud pe Ninna în spatele meu.

- Da. De ce nu aș fi.

- Nu știu? Poate pentru că ai plecat.

- Nu are legătură cu tine. Pur și simplu mă sufoc . Am nevoie să...

- Amanda ,vorbește cu mine. Știu că îl iubești. Și cred că este greșit tot ce ai făcut.

Mă uitam la ea și nu îmi venea să cred ce tocmai spune. Îmi spunea că îl urăște pe Antony, iar acum că eu sunt vinovată?

- Vino. Mă trage spre ieșirea din bucătărie așezându n-e la una din mesele goale.

Clienții care mai zăbovesc, erau în cealaltă încăpere, așa că eram singure.

- Nu sunt de acord că nu ai vorbit cu el înainte să pleci. Poate că alta era situația acum.

- Tocmai asta este și idea, nu vroiam să fiu aleasă eu când femeia aia care are nevoie de el.

- Dar tu de unde ști că a vorbit serios?

- Nu avea dece să mintă cu așa ceva.

- Amanda, nu toată lumea are inima ta. Mulți sunt gata să calce pe cadavre pentru ași atinge scopul.

-Nu mai contează. Hai, pierdem petrecerea și sigur Reed te așteaptă.

N-e ridicăm și mă îmbrățișează. Aveam nevoie să mă descarc ,dar îmi era teamă că răscolind și mai mult ,durerea se va amplifica .

Mergem spre scările ce duc la etaj și întoarcem capul când ușa de la intrare face clopoțelul să răsune.

Era Victoria urmată de Antony. Ea părea uimită că mă vede, iar el era același bărbat indescifrabil.

Nu pot să spun cum mă simțeam în momentul ăla. Simțeam cum totul se învârte cu mine făcându mi picioarele să se înmoaie. Ochii ce se inpaienjenesc mă fac să clipesc în speranța că poate nu am văzut bine. Inima bătea atât de tare că abia mai puteam să respir. În câteva secunde totul intra în ceață și nu mai aud, văd sau simt nimic.

Sunt surprinsă când în jurul meu văd întuneric. Știu că eram la Tattoo când... Mă ridic speriată. Nu putea să vină și să îmi dea lumea peste cap. Încerc să îmi dau seama de ce sunt prinsă când vreau să mă dau jos din pat.

Lumina se aprinde brusc și o văd pe Victoria care se apropie de mine. Sunt surprinsă să văd că arată destul de bine pentru o persoană ce mai are puțin și moare.

- Ești bine?

- Da,nu știu ce s-a întâmplat. Nu am mâncat mai nimic azi.

- Da se poate.

- Ce faceți aici și cum te simți? Părea că nici nu a avut vre o problemă de sănătate.

Corpul ei perfect se unduia în fața mea , lăsând la vedere un zâmbet forțat.

- Sora lui Antony a născut și am venit să o cunoaștem pe micuță. Antony a insistat să vin, deși am o grămadă de proiecte. Își dorește o pauză pentru mine pentru a-l face tată.