(Im) Posibil

cap 6

- Imediat. Doar că nu se putea mai rău.

Antony năvălește în cameră și închide ușa în uram lui. Mă apucă de braț și mă trage spre dormitor închizând ușa.

- Ce dracu' este în capul tau?

- Ce? Nici nu am apucat să mă dezmeticesc după ce aproape m-a târât până aici.

- De când te săriți cu bărbați în locuri publice?

- Oooo. Să înțeleg că trebuia să îți cer voie "Ant"? Ce vrei de la mine, ți-ai bătut joc de tot ce ținea de noi , m-ai lăsat în urmă fără să te intereseze câtuși de puțin. Ce mai vrei de la mine?

- În primul rând ,tu m-ai alungat de lângă tine, îți amintești?
Și ceia ce te-am întrebat,nu are legătură cu plecarea mea.

- O, nu...tu ai voie la o viață, dar eu nu. Ști ce, scutește mă de jocurile tale. Ai cui să îi ceri socoteală acum , așa că ieși și lasă mă în pace.

- Crezi că dacă îți schimbi atitudinea față de mine, te cred că nu o faci din răzbunare? Și se apropie de mine făcându mă să mă lipesc de dulapul de haine.

- Nu mai vreau să am deaface cu tine. Tommy este mult mai atent, mai grijuliu și nu se sfiește să îmi arate ce simte pentru mine.

- Și va sfârși la fel ca mine! Palma mea face contact cu obrazul lui

- Nu mai cunoscut niciodată îndeajuns de mult încât să ști ce simt pentru tine. Am suferit mai mult ca tine , tu nu știai nimic de mine, pe când eu trebuia mor în fiecare zi lângă un bărbat care mă forța să mă dăruiesc lui.

Oricât de tare încercam să fiu, nu am putut și lacrimile au început să coboare pe obraji. Nu m-a întrebat niciodată ce am simțit când Max mă obliga să mă culc cu el sau când trebuia să mă prefac că imi place.

- Ce ști tu despre mine? Tu care apari mereu cu altă femeie fără să deranjeze că o lume întreagă te vede? Sunt om și am nevoie să nu mă știu singură, simt nevoia să fiu iubită și răsfățată. Anii mei trec și încă nu am găsit fericirea și poate nu o voi găsi vreodată,dar acum sunt dispusă să o caut.

Nu spunea nimic, stătea în fața mea și încerca să îmi găsească un răspuns, doar că eu nu îl mai vroiam. Sau dacă îl vroiam ,încercam să nu îl aflu pentru că mă durea.

- Nu da vina pe mine , pentru că tu mai transformat în ceia ce sunt acum. Și își trântește cu putere palmele de dulapul din spatele meu și se întoarce mergând spre balcon.

- După cum văd, nu ai ajuns prea rău. Și îmi șterg lacrimile. Doar că ești prea orb să vezi ce femei ai lângă tine. Dar să nu uităm că pentru marele Legend , nici una nu este prea bună.

- Nu are legătură cu Victoria și nici cu celelalte femei din viața mea. Are legătură cu...

Doar că telefonul meu n-e întrerupe și mă bucur cand văd că este Jo.

- Mai vi...?

- Acum cobor. Și ii închid. Cred că te așteaptă "Îngerașul tău"..."Ant", eu am treabă

Nu spune nimic, doar îmi aruncă aceiași privire plină de nervi și iese. Mai stau puțin și ies și eu . Când ajung jos, Jo mă privea curios.

- Dacă Antony era nervos din cauza ta înțeleg, dar altfel...

- De unde ști? Și o urmez spre ieșire.

- A coborât nervos și a cerut o mașină cât mai repede. Era foarte nervos, cred că ia speriat pe toți prin felul în care a țipat.