(Im) Posibil

cap 14

Mirosul de medicamente îmi provoca greață. Devenisem dintr o dată atât de sensibilă la orice miros , până și parfumul de pe hainele mele îmi provoca repulsie.  Mă ridic în fund când văd că doctorul ce mă îngrijise intră cu asistenta de aseară.

- Vă simțiți mai bine? Întreabă cu un zâmbet atât de caldă că îți putea însenina orice zi .

- Da. Vă mulțumesc. Amețelile au dispărut ,dar au apărut grețurile.

- O să fie pentru o perioadă de două luni, după care o să dispară.

- Spuneți -mi ce trebuie să evit?

- Trebuie să duceți o viață normală ca și până acum. Mâncați sănătos, faceți mișcare, beți multe lichide și odihniți vă. Nu este o boală,este un copil ce creste pe zi ce trece.

- Pot să îl văd?

-Da o să mergem la ecograf imediat ce vă îmbrăcați . O să vă aștept la etajul unu.

Nu mai pun alte întrebări, doar îmi schimb pijamaua cu hainele de acasă. În câteva minute ies pe hol și îl văd pe Antony stând de vorbă cu doctorul ce tocmai ieșise de la mine din salon.

- Bun . Vă aștept la ecograf. Și pleacă lăsându mă cu Antony.

Trec pe lângă el sperând că nu îmi va pune și alte întrebări.

- Te ajut eu! Și îmi prinde mâna.

- Asta nu ajută cu nimic, acum. Îmi trag mâna.

Efectul pe care îl are orice atingere a lui peste pielea mea, mă face să mă topesc la propriu.

- Amanda , nu mă alunga. Este și copilul meu.

- Asta așa este . Doar că nu o să îți permit să te joci și cu el. Așa că o să găsesc o modalitate prin care să îl vezi.

- Nu eu m-am jucat cu tine, tu ai făcut o. Tu mi-ai luat iubirea în derâdere. Ți-am oferit inima mea. Ce vrei mai mult?

Mă pregăteam să îi răspund , dar Ninna n-e întrerupe.

- Unde mergi?

- La ecograf.

- Super. O să vedem ce face boxerul... Și își înghite limba când o săgetez cu privirea.

Eram uimită că îl privea pe Antony fără să îi arunce săgeți. Știam că nu îl suportă iar schimbarea ei mă surprinde.

- Cred că nu ai venit să mă enervezi?

- Eu cred că va fi băiat. Spune ca și cum am fi doar noi două, iar Antony nici nu există în spatele nostru.

- Ninna , termină.

- Bine. Dar nu mai fi așa de morocănoasă. O să fi mamă.

- Și ce mamă. Îmi era frică să mă gândesc la viitor .

Ajungem destul de repede în fața ușii pe care stă scris "Ecografie".

Trag aer în piept și bat la ușă. O asistentă mă invită  înăuntru. Mă îndrept spre patul pe care nu-l arată cu mâna, lângă care stă doctorul pe un scaun în fața unui monitor. Mă pregătesc să mă așez când asistenta îmi întrerupe  gândurile.

- Să intre și tatăl.

Rămân pentru câteva secunde în loc. Vroiam să  cred că nu va intra și el. Dar m-am înșelat, el era lângă mine din câțiva pași.

- Urcați vă și ridicați bluza.

Îmi iau ochii de la Antony și mă așez așa cum mi-a fost indicat. În scurt timp doctorul toarnă un gel rece pe burta mea după care presează un obiect ce trebuia să redea pe ecran ceia ce era copilul în acel moment.