The Sun, The Moon And The Truth

Capitolul 3

Anna

Exagerasem. Ii parea rau si eu exagerasem. El a avut o reactie umana normala si eu am exagerat.
Am dezbracat maieul negru si blugii si am intrat sa fac un dus.

Apa fierbinte imi relaxa fiecare muschi si puteam sa-mi fac ordine in ganduri. Pur si simplu, stateam si lasam apa fierbinte sa curga peste mine, sa ma spele de tensiune.
Am oprit apa si am iesit, stergand picaturile de apa ramase cu un prosop alb. Mi-am luat din dulap o pereche de pantaloni scurti si un maieu, ambele gri si m-am pus in pat.

-Dar, tati, eu nu am aripi! Cum voi putea zbura?
A ras, un ras cald, domolitor.
-Cu vise, fetita mea! Cu vise!
Am aruncat inca o privire la fluturasul de pe mana lui si disparuse, la fel si parcul. Eram in fata unei prapastii, iar tata sarea in ea. Am tipat sa nu o faca, sa nu paraseasca, dar nu ma auzea. Fugeam catre prapastie, dar se indeparta cu fiecare pas pe care il faceam. O mana ma tragea departe de ea, dar eu refuzam sa-l las sa ma ajute.

-Anna! Trezeste-te! Vocea straina mi-a umplut urechile si am deschis ochii.
Am tresarit puternic, iar o pereche de brate puternice s-au inconjurat in jurul meu ca doua menghine.

-Gata! A fost un cosmar, a trecut! Vocea lui era blanda si imi ajungea pana in suflet, unde imi incalzea intreaga fiinta. 

Nu-l auzisem pe Harry sa vorbeasca prea mult si acum mi se parea ca are o voce divina. Era usor ragusit, de unde se trezise brusc si imi placea. Ochii sai de smarald ma priveau cu atentie in cautarea a unui indiciu legat de emotiile mele.

Nu realizasem ca plang pana nu mi-a sters lacrimile si mi-a sarutat fruntea. Un gest atat de cast, dar care mi se parea atat de intim acum.

-Esti ok? A intrebat desprinzandu-se din imbratisare.

Am dat din cap afirmativ si mi-am sters lacrimile.

-Te poti duce inapoi sa dormi! Imi pare rau ca te-am trezit. Am zis adaugand un mic zambet la final.
-Ok...

S-a ridicat de pe pat si a inchis mica usa alba in urma lui. M-am dus in baie si mi-am aruncat pe fata cateva maini cu apa, apoi m-am spalat pe dinti si am coborat in bucatarie. Zayn dormea, iar Harry probabil la fel.

Am luat telefonul si i-am dat un mesaj lui Louis zicandu-i ca il astept la mine.
Apoi m-am apucat sa fac micul dejun. Am luat din frigider laptele si ouale, iar din dulap faina. Le-am amestecat si din compozitia rezultata am facut clatite. Am taiat si cateva fructe si am pus si suc de portocale in pahare.

-Imi poti da niste apa? A intrebat Zayn pe un ton ragusit.

-Sigur! Am zis dupa ce am tresarit usor. 

I-am intins un pahar cu apa si el l-a baut aproape pe tot. Avea pe el aceeasi blugi de aseara, dar tricoul era aruncat pe jos. Eram fascinata de cum o picatura de apa i se scurgea pe gat, iar mai apoi pe abdomen si se pierduse unde in dunga de la blugi. Cu greu mi-am luat ochii de la el, inainte sa ma prinda ca ma holbez.

-Imi pare rau ca am exagerat aseara! Am zis muscandu-mi buza mai apoi, cand am vazuut ca nu are nicio reactie. 

- Nu-i nimic, nu trebuia sa te intreb despre parintii tai! Louis m-a avertizat, desi nu mi-a zis exact ce au patit. Ochii lui s-au fixat in ai mei si urmatoarea afirmatie m-a socat.

-Nimeni nu ascunde atata tristete in ochi fara o intamplare tragica.
Mana lui mi-a mangaiat fata si am simtit din nou aceeasi electricitate ca seara trecuta.

-Am facut micul dejun, ia loc! Am zis incercand sa scap de sentimentele ce ma incearca.
S-a asezat pe scaun si in acelasi timp, a aparut si Harry. A luat si el loc si a baut din sucul de portocale. 

-Miroase bine! A zis Zayn. Si are un gust si mai bun! A vorbit din nou cu gura plina.

Harry a dat din cap si a mancat fara sa zica ceva.
Usa de la intrare s-a auzit si Louis si-a facut aparitia. Purta un tricou negru si o pereche de blugi tot negri. Tatuajele ii acopereau bratele, dar Harry si Zayn aveau mai multe ca el. Cred ca Harry avea cele mai multe, puteam observa asta acum ca nu purtau tricouri.

Desi Lou arata ca un rocker, tata nu-mi interzisese sa fiu prietena cu el. Chiar il invitase de multe ori la cina si stateau si discutau ore in sir pe veranda in timp ce eu citeam.

-Stiam eu ca nu iese nimic bun daca ma chemi dimineata la tine. A zis Louis asezandu-se pe scaun langa mine.

-E aproape doua, Lou! Nu poti sa ma acuzi de nimic! Am zis amenintandu-l cu furculita.

-Iti iubesc clatitele! As veni in fiecare dimineata daca ai face clatite! A zis in timp ce manca din farfuria asezata in fata lui. 

-Oricum vii in fiecare dimineata! Am zambit dupa afirmatia mea si am luat o gura de suc.

Dupa ce am terminat, am spalat vasele, iar Louis ma ajuta. Zayn isi stransese patura si desi am insistat sa le lase asa pentru ca ma ocup eu, nu a renuntat pana nu i-am zis unde sa le duca.
Am pus fiecare vas la locul sau si am mers cu Louis in sufragerie si am pornit televizorul.

Intre timp, Harry si Zayn si-au facut aparitia, luand loc pe fotoliile paralele cu canapeaua. 

-Noi mergem pana la mine, apoi ei se intorc in Texas. Vin mai tarziu pe la tine! Vocea lui Louis suna ca o promisiune.

Am zambit si am dat din cap afirmativ. I-am condus pana la usa si apoi am facut curatenie in toata casa. Se inserase cand am iesit sa duc gunoiul si cerul prinsese o culoare rosiatica alaturi de un albastru inchis superb. Am intrat in casa, deoarece era racoare, desi suntem la inceputul lui august.

Ramasesem din nou singura, cum ma obisnuisem in ultimele 3 saptamani. Am facut un dus scurt, apoi m-am uitat la un film in sufragerie. Stiam ca Louis trebuie sa vina curand si speram sa se uite cu mine la film.
Banuielile mi-au fost confirmate atunci cand i-am auzit motorul oprindu-se in fata casei mele.

A intrat si si-a lasat cheile pe masuta de cafea din sticla si s-a asezat pe canapea langa mine. 

-Esti ok? Harry mi-a zis ca ai avut un cosmar. A intrebat ca un parinte ingrijorat. 

-Da, sunt bine! E acelasi cosmar ca in fiecare noapte din ultimele 3 saptamani... Am raspuns fara pic de vlaga.M-a strans puternic in brate si mi-a sarutat crestetul capului.

- Totusi, domnule protector, ti-ai avertizat prietenii sa nu ma intrebe de parintii mei?
Fata lui s-a inrosit si pe buze i s-a intins un zambet inocent.

-Care dintre ei a fost? 

-Zayn! Am zis scurt.

-O sa-l omor, imi pare rau pentru orice a zis! Vocea lui era tremuranda si nu-l puteam invinovati. Cred ca asa m-as simti si eu in locul lui.

-Hei, nu vorbi asa in fata fetei de preot! E un pacat! Am zis razand.

Seara a trecut linistita, ne-am uitat la film si am mancat floricele, apoi pe la 23:46, Louis a plecat, iar eu am urcat in camera mea si am incercat sa dorm, reprimand orice amintire a visului ce ma bantuie de 3 saptamani si nu-mi da pace.

Maine urma sa am o zi lunga si trebuia sa fiu odihnita, atat fizic cat si psihic. Trebuia sa golesc camera tatei si biroul, pentru noii proprietari, care veneau pe 1 septembrie.

Tot in ziua aceea voi pleca si eu la facultate si voi lasa in urma fiecare urma dureroasa a trecutului.

Desi trecutul te urmareste oriunde te-ai duce.