The Sun, The Moon And The Truth

Capitolul 28

Zayn

Sunt un nenorocit! Un nenorocit blestemat care nu e in stare sa spuna ce gandeste in fata femeii pe care o iubeste. N-am putut sa-i spun ca o iubesc si ca nu vreau sa plece si acum nu mai conteaza.

Maine va pleca, iar eu in seara asta trebuia sa ma prefac ca o sustin si ca sunt impacat cu ideea asta in timp ce ii dau un cadou de craciun. Am luat cutia rosie si m-am lasat tarat de Louis in nenorocitul de apartament al Annei.

N-a mai batut la usa, ci a intrat direct si minunata mea Anna pregatea cina. Era imbracata intr-o rochie neagra, scurta. Era desculta si imi venea sa o cert pentru ca risca sa raceasca daca umbla desculta pe podeaua asta rece.

Kara si Styles erau deja aici. Kara lenevea pe canapea si nenorocitul de Styles o ajuta. La dracu, eu trebuia sa o ajut.
Louis a imbratisat-o si eram gata sa-i rup mainile cand a invartit-o de doua ori.

M-a imbratisat si pe mine, dar intr-un mod platonic, din politete. Si la dracu de nu imi venea sa mor

Ne-a oferit cate un pahar de vin si simteam ca va fi o noapte grea asa ca am tras sticla mai aproape de mine. Nu a protestat, doar mi-a aruncat o privire urata. Probabil voia s-o pastreze pentru ea, dar imi pare rau, Anna. Am nevoie in seara asta

***

Eram deja la al cincilea pahar si terminasem de mancat. Acum se imparteau cadourile. Louis ii daduse Annei un plovar oribil, dar ea sustinea ca il iubeste. Kara ii facuse un tablou cu cateva poze cu ele doua. Ea ii luase lui Louis un ceas care parea scump, iar Karei o bratara cu cranii si o chitara pe ea.

Venise randul meu, nu scosesem cutiuta din buzunar, iar ea mi-a intins ceva ciudat impachetat.
Am desfacut hartia colorata si ramasesem mut la ce mi se arata ochilor. Imi cumparase ceea ce nu credeam ca voi avea vreodata. Imi cumparase un aparat de fotografiat profesionist. Ii mentionasem o data ca imi placea sa fac poze si ea imi lua asta.

- N-am cuvinte, iubito! Am imbratisat-o strans si abia cand bratele ei micute s-au strans in jurul meu am realizat ca ii zisesem "iubito".
Nu urma sa-mi cer scuze sau sa ma simt stanjenit.
Am scos cutiuta rosie din buzunar si i-am inmanat-o.

Mainile ei plapande tremurau cand a luat cutia si a deschis-o usor, parca fiindu-i teama de ceea ce era inauntru. Ii luasem un pandantiv din argint. Il vazusem in de mall acum cateva saptamani si m-am gandit la ea. Era o mantra si chiar daca stiu ca tatal ei fusese preot, ea gasise o alta semnificatie pentru asta. Ea ii atribuise o veche zicala budista, "Trei lucruri nu raman ascunse: soarele, luna si adevarul"

Probabil se referea la cele trei triunghiuri sau la liniile dintre ele, cum ca lucrurile astea mergeau mana-n mana si intre ele era o linie subtire sau ceva de genu'.
A zambit si a soptit un multumesc, apoi ne-a mai adus vin, dupa ce a pus pandanditvul pe bratara de la mana.

Pierdusem sirul paharelor si cand Louis a adus vorba de New York am izbucnit.
-Cat de ipocriti sunteti! Am ridicat tonul. Cum dracu puteti sa va prefaceti ca sunteti impacati cu ideea asta?

Am articulat prost cuvintele.
-Nu e momentul, Malik! S-a rastit imbecilul de Styles.
M-am ridicat in picioare si l-as fi pocnit daca Anna nu ma oprea.
Nu mai auzeam nimic inafara de vocea ei, dintre toate tipetele din jurul meu, tot ce auzeam acum era doar vocea ei. Ma concentram pe mana ei pusa pe pieptul meu incordat si pe cealalta care era impletita cu a mea.

-Zayn, opreste-te! Nu tipa la mine, insa tonul ei ma dezintegra.
I-am cuprins fata micuta in palmele mele uriase si mi-am lipit fruntea de a ei.
-Ramai cu mine, Anna! Am soptit suflandu-i tot aerul cald peste fata.
Si-a pus mainile peste ale mele si a inchis ochii. Voiam sa-i vad albastrul acela atat de pur, voiam sa ma pierd in ochii ei, voiam sa ma scruteze pana in adancul sufletului.

-Nu pot, Zayn...Vocea ii era stinsa, infranta.
M-a tras de mana afara din apartament si nenorocitii aia ar face bine sa nu vina dupa noi.
Ma imbatasem destul de tare, dar atingerile ei ma trezisera.
Am intrat in lift si nu m-am straduit sa vad ce buton apasa, m-am razmat de peretele rece si am lasat aerul incarcat de tensiune sa-mi paraseasca plamanii.

Usile liftului s-au deschis si ea mi-a prins din nou mana.
Eram la ultimul etaj si m-a pus sa urc pe scara care ducea pe acoperis. Nu mai fusesem aici de cand aflase de pariu, esenta ei ramasese imprimata aici si era dureros sa o simt atat de aproape de inima mea, iar ea sa fie atat de departe. Ne-am asezat pe marginea cladirii si ea si-a pus capul pe umarul meu.

-De ce faci asta, Anna? Am rupt tacerea covarsitoare care se asternuse intre noi.
A oftat si mi se rupea inima cand vedeam mica incretitura pe fruntea ei.
-Trebuie sa ma regasesc, Zayn! Sa ma vindec! Daca raman aici, la mai putin de 50 de metri de tine nu o sa pot face asta! Suna ca si cum ar fi infranta.

-Candva o sa ne revedem si sper ca atunci cand o sa se intample o sa fi avut puterea sa te ierti si sa te iubesti asa cum trebuie, Zayn! Mici picaturi calde imi cadeau pe pielea mea rece din cauza vremii de afara.
-Iubesc, Anna! A fost tot ce am zis, insa ea s-a uitat surprinsa la mine si m-a imbratisat.

-Pe tine te iubesc, Anna! Fara sa vreau am ajuns sa te iubesc si acum ca pleci de langa mine imi vine sa ma arunc de aici! Mi-am strans palmele in pumni si am incercat sa nu las furia sa ma cuprinda.
-Atunci, lasa iubirea asta sa te invaluie si sa te maturizeze.

A spus apoi gestul ei m-a surprins enorm. Buzele ei reci si tremurande s-au contopit cu ale mele intr-un sarut timid, dar plin de...dorinta. Mi-am pozitionat mainile pe spatele ei si am tras-o mai aproape de mine. Voiam sa iau cat mai mult din ea, sa-mi ajunga pana o voi revedea.

A rupt sarutul, respiratia ii era sacadata si m-a lasat sa-i vad ochii puri.
-Ma vei conduce maine la aeroport? A intrebat in soapta.
Am dat din cap si am sarutat-o din nou, iar ea nu s-a impotrivit.
Imi doream asta de 2 luni nenorocite de cand imi zisese sa uit ca exista, era imposibil pentru ca facea parte din fiinta mea.

Am ramas un timp pe acoperis, privind orasul luminat de decoratiuni si felinare. Insa, lucrurile bune dureaza putin, iar Annei i se facuse frig si am mers inapoi in apartament.

Cei trei magnifici inca erau aici si desi, erau mai curiosi ca niciodata si-au retinut comentariile si intrebarile. Anna a mai desfacut o sticla de vin si am continuat sa beau fara rusine, sub privirile arzatoare ale celorlalti.