The Sun, The Moon And The Truth

Capitolul 15

Zayn

Am coborat din masina si am pasit pe aleea pietruita care ducea la usa neagra si masiva pe care scria numele fratiei. Stiam ca aici ii gasesc pe Harry si Louis si chiar trebuia sa stabilesc niste lucruri cu ei.

Nu-i puteam lasa sa-i zica Annei despre pariu. Nu stiu daca era din cauza zambetului ei cand ma vede, daca era din cauza felului in care dansa cand asculta muzica la casti sau daca se incrunta cand nu-i ieseau temele asa cum voia, daca era felul in care isi musca buza cand se gandea sau daca facea un oral nemaipomenit, dar nu voiam sa o pierd.

Cel putin nu acum si am realizat asta aseara cand ea a adormit dupa ce i-am tras-o. In mod normal as fi trezit-o si i-as mai fi tras-o inca o data, dar nu si aseara! Aseara am stat si am privit cum imi asculta bataile inimii in somn si cum i se facea pielea de gaina cand o mangaiam.

Chiar si in somn reactiona la atingerile mele.
M-am impiedicat de cateva sticle goale pana sa-i gasesc pe idiotii aia doi si le-am facut semn sa vina la etaj sa vorbim fara urechile curioase ale celor de aici.

***

Am trantit portiera nervos si am lovit volanul in repetate randuri. Cum dracu puteau sa refuze cretinii aia atatia bani ca sa nu spuna o vorba despre asta? Bine la idiotu' de Louis ma asteptam dar la Styles nu. Trebuia sa o indepartez pe Anna de Styles si Tomlinson.

Am plecat catre apartamentul Annei, unde petrecusem ultimele zile. Parea ca ea chiar se apropiase de mine si dezvoltase un soi de sentimente pentru persoana mea. La gandul asta ma apuca groaza ca va afla cumva de pariu.
Asteptam un semafor cand am primit un mesaj de la ea.
"Merg cu Kara la cumparaturi. Nu stiu cand ma intorc, ai o cheie sub ghiveciul de la intrare :*"

Ii pasa intr-atat de mult de sanatatea mea mintala cat sa-mi dea un mesaj sa ma anunte de sesiunea ei de cumparaturi si stiind situatia mea cu Louis, mi-a lasat o cheie ca sa nu stau pe drumuri.
"Ok, te astept acasa! Nu te grabi ;*"

I-am raspuns in timp ce conduceam spre complexul unde am locuinta. Ambele locuinte.
Cat de dobitoc putea fi Louis si la fel si Styles. Am intrat in apartamentul slab incalzit si am marit temperatura cu cateva grade. Stiam ca va veni inghetata de afara.

Suntem in mijlocul lui octombrie si temperaturile nu mai sunt chiar asa ridicate, iar ea este firava.
De ce dracu ma gandeam la cat de frig ii va fii ei? Nu stiu ce ma apucasem. Am micsorat inapoi gradele si m-am asezat pe canapea si am dat drumul la televizor.

Rula un serial preferat de-al Annei si am decis sa ma uit ca sa vad ce o atrage atat de mult.

In cele doua episoade vazute nu aflasem decat ca fetele sunt innebunite dupa tipi inspaimantatori. Telefonul mi-a vibrat in buzunar si l-am scos vrand sa aflu cine este nenorocitul care ma deranjeaza.
"In 20 de minute sa fii la mine! Louis vrea sa vorbim despre pariu"

Styles era expeditorul si nu i-am raspuns, desi aveam de gand sa ma duc. Trebuia sa aflu ce mama dracu mai voia Louis sa vorbim despre nenorocitul de pariu. Dracu sa-i ia pe amandoi!

Deja ma scotea din minti si Anna nici macar nu aflase. Inca era la cumparaturi cu Kara si era perfect, daca aveam noroc ma intorceam inaintea ei si nu trebuia sa inventez vreo explicatie. Stiu ca puteam sa intarzii, idiotii aia oricum ma vor astepta asa ca nu m-am grabit sa ma ridic de pe canapea.

Ma tot gandeam daca sa-i spun Annei sau nu si daca da, cum?
In privinta Karei, nu trebuia sa-mi fac griji, ea nu stia despre pariu, iar Louis nu i-a spus. Nu ar putea sa-si tradeze prietena asa.

Nu inteleg cum de Louis se schimba radical cand intra ea in incapere. Stiu ca daca ea i-ar spune sa ucida, ar face-o fara sa stea pe ganduri si daca i-ar spune sa se opreasca inainte sa duca planul la bun sfarsit, ar fi facut-o din nou. Era ca o plastilina in mainile ei, stiu ca sunt prieteni de multi ani, iar Louis i-a fost sprijin atatia ani, dar acum ma are pe mine.

Louis trebuie sa dispara din peisaj ca Anna sa nu ma paraseasca. M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre apartamentul lui Styles. Era la doua apartamente distanta de cel al Annei.

Nu-mi placea distanta scurta dintre ei, dar nu aveam ce face. Am intrat fara sa mai bat si cei doi magnifici erau deja acolo. M-am aruncat pe canapea si am oftat. Treaba cu pariul era deja epuizanta si Anna ar face bine sa ramana cu mine pentru efortul asta.

Nu m-am dat atata peste cap pentru nimeni niciodata. Ma uitam in tavan asteptand ca unul din ei sa deschida subiectul.
-De ce ati facut pariul? A intrebat Louis.
De ce? Nici eu nu stiam, o vazusem cand am venit la Seattle si nu am crezut cand Louis a zis ca nu a futut-o nimeni si am vrut sa vad chiar eu.

-Era virgina! Am zis simplu fara remuscari.
-Esti varul meu, Zayn, ti-am zis sa nu o distrugi!
Fata lui devenea rosie, iar Styles doar se uita la mine.

-Da, dar sunt si un nenorocit fara scrupule si am sa fut orice fata imi iese in cale! Am ridicat putin tonul la el.
- I-am jurat lui Jacob ca nu voi lasa pe nimeni sa o distruga. Si tu asta faci! Tipa si el la mine.
Stiu ca o distrugeam, mai ales cand eram indiferent cu ea, dar nu-mi pasa. Sau imi pasa? Nu, nu-mi pasa!

-Nu e problema mea ce ai jurat tu! Am zis calm. A inceput sa se plimbe prin incapere dintr-o parte  in alta.
-O sa-i spun despre pariu! A zis Louis.
La dracu!
-Nu, n-o sa-i spui! La dracu, e doar o alta tarfa care se crede mironosita si tu n-ar trebui sa ma tradezi pentru ea! Am tipat si m-am ridicat de pe canapea.

- Ea a fost alaturi de mine cand nimeni nu a fost! Am sa tradez pe oricine pentru ea, chiar daca este o tarfa sau o mironosita, iar eu stiu ca nu e nici una, nici alta! Vocea lui era serioasa si limpede. Stiam ca asa va fi, stiam ca Louis va fi de partea ei, iar imebecilul de Styles nu spunea nimic.

-Tu de ce te uiti asa? Am intrebat taios. Simpla lui privire ma enerva. Se credea mai superior decat mine fara niciun nenorocit de motiv. Doar statea si privea la noi ca la circ.

- Ai auzit, Anna? A zis nenorocitul de Styles.
Usa dormitorului s-a deschis incet, iar de dupa ea a aparut Anna cu o fata socata, trista, furioasa.
La dracu cu tine, Styles! M-am uitat la Louis si era la fel de socat ca si mine, ceea ce insemna ca nici el nu stia.
Acum chiar nu mai aveam ce face, urma o furtuna pe mare si eu inotam in apele periculos de agitate.

Nu cred ca fusesem in viata mea atat de inspaimantat si trist. Era ca si cand cineva imi spusese ca imi moare pestisorul si apoi devine zombi.