The Sun, The Moon And The Truth

Capitolul 4

Am curatat mormantul tatei si dupa ce am inlocuit florile uscate cu cele proaspete, am plecat acasa.
Am pornit masina si am condus incet pana acasa. Radioul era pornit, iar acordurile celor de la Ashes Remain ma linisteau, desi era rock.

Louis ma astepta acasa, sa golim camera tatei si ii multumeam pentru ca era alaturi de mine. Imi displacea faptul ca si varul sau era acolo, deoarece se hotarase sa mai ramana vreo doua saptamani aici, iar mama lui Louis era incantata.

Doamna Milla era o femeie stereotip. Casnica care nu se dezlipeste de bucatarie si de dragul odraslei ei suporta violenta sotului si adeseori si alcoolismul. Nu am nimic impotriva ei, din contra chiar o respect pentru sacrificiile ei.

Am parcat pe aleea garajului si am intrat in casa dupa ce am blocat usile. Louis si Zayn erau pe canapea cu cate o doza de bere in mana si se uitau la televizor.

-Anna, ti-am luat si tie bere! Stiu ca iti place asta mult.A zis Louis zambind catre mine si facandu-mi semn spre frigider.

-Mersi, Lou! Am zis dupa ce am lasat gentuta pe cuierul de la intrare. M-am pregatit mental pentru ce urmeaza sa fac. Aveam o debandada covarsitoare in suflet si minte.

-Oricand esti gata, putem sa incepem! A zis uitandu-se trist la mine. 

-Sunt gata! Am zis repede nevrand sa ma razgandesc.I-am cerut sa-mi aduca cateva cutii din garaj si am inceput din birou. Am scris pe o cutie "de pastrat" si pe alta "de aruncat".

Am luat cartile mele preferate din raft si le-am pus in cutia de pastrat, iar pe celelalte aveam de gand sa le donez sau sa le duc la un anticariat. Ma voi decide mai tarziu. Puteam sa donez cartile astea, dar probabil cititorul nu va simti avalansa de sentimente ce se ascunde in paginile ei, iar daca le-as vinde la un anticariat va fi aceeasi situatie.

Am desfacut sertarele biroului de unde am strans fiecare act si le-am pus intr-o mapa. Golisem aproape toate sertarele, mai putin unul. Nu se deschidea si nici cheia nu o gaseam.

Desi ma intriga, am decis sa-l las asa, sa nu ma amestec. Dupa ce am strans toate lucrurile si le-am sortat am curatat incaperea si am inchis usa dupa ce am iesit si am mutat toate cutiile in sufragerie.

Apoi am trecut la camera tatalui meu. Louis se dusese pana in garaj sa mai caute cutii, iar eu ramasesem cu Zayn. Am deschis usa alba care ma tinea departe de suferinta mea. Nu cedasem psihic pana acum, doar pentru ca nu intrasem aici.

Amintirile ma copleseau si simteam cum un val de lacrimi incercau sa iasa la suprafata, insa incercam sa le reprim pe cat de mult posibil. Imi amintesc cum ma strecuram in camera lui cand eram mai mica si visam urat. Sau cum aveam impresia ca o tine ascunsa pe mama aici.

Aveam atat de multe idei provenite din imaginatie atunci. Imi amintesc ca vreo 6 ani m-am invinovatit pentru plecarea ei. Ba chiar am fugit de acasa pe la vreo 8 ani, in speranta ca se va intoarce daca eu nu voi mai fii acolo.

-Cum era el? Intreaba Zayn in timp ce arunca o privire in incapere. Mi-am oprit gandurile legate de fiinta care m-a marcat pe viata si am incercat sa-i raspund fara sa plang imediat.

-Tata? Am zis cu o voce infranta. Era un om minunat, iubea sa citeasca si sa-mi citeze romanele lui preferate. Am zis lasand o lacrima sa-mi cada pe obraz.

- Ii placea sa stea seara pe veranda si sa povesteasca cu Louis. Desi mama l-a parasit pentru altul mai bogat, niciodata nu a vorbit-o de rau, nici pe mine nu m-a lasat sa o urasc.

Lacrimile au inceput sa curga necontenit si nu voiam sa le opresc. Le lasam sa curga si sa ma elibereze de povara tristetii. Nu mai suportam toata aceasta durere covarsitoare care ma apasa pe suflet.