Temeri

Capitolul 6.

Luca coboară ţinând în mână o cană de cafea.
        —  De ce stai aici ? Ţi-am dus bagajul în cameră, îmi spune sorbind din cafea.
        —  Dar nu ştiu unde este, îi spun stânjenită.
        —  Raul trebuia să-ţi arate.. Vino cu mine, spune oftând.

Normal că Raul trebuia să mă conducă într-o camera, dar n-a făcut-o..

       Îl urmez pe Luca şi ajungem într-un hol. Pe o parte şi pe alta există uşi. Luca se opreşte în faţa uşii de pe partea dreaptă. Pe partea stângă se pare că e camera lui Raul,  căci uşa de la cameră este deschisă ; Raul stă întins în pat butonându-şi telefonul.

         —  Aici e, spune Luca arătându-mi camera.
         —  Mulţumesc pentru că m-ai condus.., îngaim eu.

Luca zâmbeşte şi pleacă.

      Intru în cameră şi închid uşa. Camera este spaţioasă. Patul este îmbrăcat într-o lenjerie roşie.
În faţa patului există un dulap aproape de televizor. Deasupra televizorului se află un tablou ce ilustrează iarna în toată splendoarea ei. Fulgii de zăpadă suspendaţi în aer deasupra caselor cu hornuri ce scot fum, conferă un sentiment de pace interioară, de uniune, înţelegere şi armonie familială .
Un ciocănit în uşă mă face să mă eliberez de nostalgia ce mă cuprinsese.

        —  Intră, spun tare.

Uşa se deschide şi în cameră intră Raul.

        —  Sunt dator cu nişte explicaţii, spune Raul.  
Mă uit uimită la el. Despre ce explicaţii vorbeşte ?

        —  Te ascult, mormăi eu.
        —  Bine dar să nu mă întrerupi.
Încuviinţez şi mă aşez pe pat.

         —  Te-am rugat să o minţi pe mătuşa mea, pentru că.. probabil m-ar fi dat afară din casă. Ea este sora mamei mele, este cea bogată. Ea mi-a angajat un şofer şi pe tine, dar doar aşa, de ochii lumii. Ea nu ştie că sunt aici – în vila lui Luca. I-am spus că îmi caut o slujba, de aceea ziua am un alibi. Iar noaptea ea e mai mereu la petreceri simandicoase, de aceea va crede că mi-am găsit o slujba şi nu mă va da afară din casă.
Ana, sau cum te cheamă, tu nu ai idee cât de crudă şi vanitoasă poate fi mătuşa mea, spune Raul oftând.

        —  Dar părinţii tăi ? îl întreb printre bâlbe.
        —  Sunt decedaţi, spune lăsându-şi capul.

Aş vrea să-i mai pun întrebări. De pildă de ce se comportă aşa rău mătuşa lui cu el. În ce condiţii au decedat părinţii săi – dar mă abţin, sunt lucruri private.

Iese din cameră şi închide uşa în urma sa. Sunt tulburată. Cred că din cauza evenimentelor nefaste din viaţa lui, se comportă aşa cu mine. M-am grăbit să judec..

      Mut geanta aproape de dulap şi mă pun în genunchi. Îmi scot hainele, le împăturesc frumos şi le pun în dulap. La fund găsesc cele două romane luate de mine de acasă. Iau "Tess d'Urberville" şi mă aşez în pat.
Simt cum pleoapele mi se închid şi abia izbutesc să închid cartea şi s-o pun deoparte. 

      Mă trezesc brusc. Mă întorc  pe  partea cealaltă pentru a mă uita pe geam, dar îmi aduc aminte că nu sunt acasă ; iar camera asta nu are geam. Caut telefonul, îl găsesc şi mă uit la ora afişată de acesta pe ecran. Este abia 07:30. Mă ridic din pat, deschid dulapul şi îmi iau prosoapele. Deschid uşa şi ies pe hol. Cum camera asta nu are încorporată o baie, trebuie să merg în baia comună.
Problema este că nu ştiu unde se află.
     Ies din camera pregătită să dau buzna în camera lui Luca, dar văd uşa de la camera lui Raul deschisă. Stă la geam şi fumează. Nu l-am mai văzut fumând până acum, este o surpriză neplăcută, nu-mi plac ţigările, dăunează grav omului .