Temeri

Nota autorului

Încep să vă spun că mi-am imaginat altfel povestea. Am vrut să o fac realistă, sumbră. Să fie tristă. Dar nu mi-a reușit, căci de fiecare dată când scriam, starea mea de atunci influența scrierea.

Privind în urmă, cred e cam mediocră. E părerea mea. Cred că ar fi trebuit să fie altfel. E banală. Are și greșeli. Dar nu vreau să schimb nimic la ea. Vreau să rămână așa, ca să îmi amintească cum gândeam atunci și dacă am evoluat.

Să vă spun ceva și despre personaje:

Ianna, ei bine, împrumută multe de la mine. Am vrut să o fac puternică, dar mi-a ieșit slabă. Am vrut să gândească sănătos, să nu fie încuiată. Am vrut să fie o femeie veritabilă, dar fir-ar să fie! Mi-a ieșit exact opusul!

Raul. Raul am vrut să fie genul ăla de băiat șmecher, dar sufletist în același timp. Puternic, protectiv, secretos, misterios. Să nu abuzeze de bogăție și să nu își etaleze statutul. Să nu fie urât, dar nici extrem de frumos. Să nu facă fetele să saliveze. Să nu fie un fustangiu. Și, ei bine, cred că majoritatea obiectivelor le-am îndeplinit la el.

Pe Simona o vedeam nebună, nedespărțită de Ianna. Sprijinul ei. Dura aia... blândă. Adică să își ascundă durerile în spatele zâmbetelor și glumelor. Aș vrea, acum, să o fi implicat mai mult. Să dea sfaturi mai bune.

Acțiunea mi se pare grăbită, de parcă abia aș fi așteptat să termin cartea. Personajele nu mi se par creionate bine, și nici acțiunile mai bine definite. Aș face cartea altfel, dacă mi-ar veni ideea acum.

Una peste alta, cu toată dorința mea de justificare, vă doresc lectură plăcută!