Temeri

Capitolul 16.

     Am făcut două luni de când suntem împreună. Încă nu îmi vine să cred că Raul mi-a mărturisit că mă iubește. Nu pot să cred că sunt într-o relație cu Raul!

    M-am dăruit lui Raul după prima lună de relație. Da, acum judecați-mă. Îl iubesc căt poate dragostea cuprinde. Am vrut să fiu și fizic al lui, nu doar sufletește.

     Nu mi-a cerut el asta, eu am făcut-o. Am simțit că el e alesul, că el e sufletul meu pereche.

      În dragoste trebuie să faci ce simți. Dragostea trebuie trăită, simțită până la ultima celulă. Când îi numeri bătăile inimii, când pășești odată cu el, când el devine oxigenul ce te menține în viață, când lumea poate să spună ce vrea, iar pe tine să nu te intereseze, atunci știi că iubești cu adevărat.

     E adevărat, corpul meu a fost al altuia înainte. Dar acum corpul și inima este al lui, iar asta e tot ce contează. Mi-a spus că i-ar fi plăcut să fie primul, cel care mi-ar fi atins corpul prima dată, dar a spus că eu sunt a lui cu sufletul, iar asta e tot ce contează. Acum chiar regret că în disperarea mea de a nu rămâne virgină, căci credeam pe atunci că e ceva rușinos, m-am dăruit unui nenorocit. Nenorocitul nu a fost delicat cum ar trebui să fie orice băiat cu o fată când încearcă asta pentru prima dată, ci brutal. A doua zi a spus tuturor că m-a avut.

    Am plâns enorm în acea zi. Regretam amarnic că făcusem asta, plus că aveam și dureri. Eram o drepavată, un fel de soră vitregă a prostituatei. A aflat și fratele meu atunci. Mi-a dat o palmă, iar pe nenorocitul ăla l-a bătut. Până la urmă, eu am fost mai vinovată. Când îmi aduc aminte de asta mi se face rușine de copila proastă ce am fost.

     Raul s-a comportat foarte frumos. Mă copleșește cu mici gesturi de iubire. De pildă, seara trecută m-a surprins plăcut. Mi-a gătit mâncarea mea preferată: paste cu piept de pui și smântână. În urmă cu două zile m-am simțit rău. A venit la mine acasă, aproape m-a îndopat cu pastile, și abia seara târziu a plecat.

      Mă ridic încet de pe pat; Raul face o grimasă. Noaptea trecută am rămas la el pentru că m-a dus la un concert.

      Se ridică și el de pe pat și îmi cuprinde talia cu mâinile sale. Își pune capul pe umărul meu. Mă întoarce, mă sărută, apoi mă contemplă.

        — Spune-mi acum, unde ai vrea să te ating? mă întreabă pervers privindu-mă în ochi.

     Îi iau mâna și i-o pun pe locul în care bătăile inimii se simt și se aud cel mai bine.

          — Aici, în locul în care e inima. Vreau să o mângâi și să o răsfeți. Să o faci să se simtă ca în Rai. N-o răni, căci flăcările Iadului ar putea să o mistuiască.

         — Nu o să o rănesc, jur, spune și mă sărută.

    Primesc un mesaj de la mama; îmi spune că trebuie să ajung repede acasă, căci Andrei se simte rău.

       Îi spun lui Raul să mă ducă acasă, așa că ieșim din cameră. Urăsc că trebuie să plec. Am devenit dependentă de el, dacă aș putea m-aș lipi de el.

      Îl sărut pe Raul, apoi ies din mașină. Îi spun să aibă grijă cum conduce, iar el îmi spune că vine mai târziu să mă ia.

      Intru în casă îngrijorată. Îmi strig mama, iar ea îmi răspunde din camera lui Andrei. Intru acolo și îl găsesc dârdâind sub o plapumă.

          — Ce a pățit? o întreb când ajung în fața ei.
          — Are febră, îl doare în gât – de aceea nu poate înghiți nimic - și are frisoane. I-am sunat părinții, dar amândoi sunt la Cluj.
       — Bine. Mama, îl duc la duș, te rog să îi faci o supă și un ceai de mentă.