I found love

#7

Era vineri. Ziua mea de naștere avea să fie week-endul viitor. Eram în camera mea, îmi făceam temele, când Elena m-a sunat.

-Hey, Em.
-Hey, El. Ce s-a întâmplat?
-Am vorbit cu Adam. Noi doi vom merge la cinema mâine.
-Asta e super!Am sărit încântată de pe scaun.
-Nu chiar! Am emoții, am nevoie de sfaturi. Vino mâine la mine și ajută-mă să mă îmbrac!
Cred că era destul de disperată deoarece Elena avea un simț al modei uimitor și nu îi păsa de părerea celorlalți. Poate doar voia să impresioneze. Pentru a doua dată în viață. Prima a fost când a vrut să prezinte un discurs în fața profesoarei de engleză.
În orice caz, i-am promis că voi fi acolo și am încheiat conversația.
-Emma!se auzi vocea mamei mele de la parter.
Am lăsat telefonul în pat în cazul în care cineva avea să îmi dea mesaj sau să mă sune și am ieșit din camera mea. Am coborât scările verificând să nu arăt ridicol. Atunci am observat o pată de ciocolată pe tricou.

Off...serios? Glumești, nu?

Dar mama deja mă aștepta la baza scărilor și nu mă puteam întoarce să mă schimb. Am coborât zâmbind până ce am ajuns lângă ea.
-Emma, scumpo, trebuie să ne ajuți cu petrecerea.
-Sigur.am zâmbit. Va fi o seară lungă.
Am intrat în living condusă de mama. Tata a aruncat o privire amuzată petei de pe tricoul meu galben. Arătam ridicol, spre marea sa bucurie. Alături de el erau doi domni garanți, unul cu o mustață lungă, neagră, înalt, în jur de 35 de ani și celălalt în jur de 20 cu parul negru și ochii căprui, înalt, zâmbea.
-Aceștia vor fi bucătarii pentru petrecerea ta. Au venit cu multe idei, dar toți știm că tu va trebui să alegi.m-a lămurit mama înmânându-mi un dosar. Speram să nu fie ceea ce credeam. Am luat dosarul în mână și am citit titlul scris cu litere aurii: meniu. La naiba! Era exact ceea ce credeam. L-am deschis și am dat de o sumedenie de sortimente de mâncare.
-Sunt așa multe! Nu știu ce să aleg!Am spus pierdută.
-Ce zici de creveți, salată de ton, orice e bun pentru a începe o petrecere. Pentru primul fel recomand friptură de vită, porc, pui sau curcan la alegere, cu diferite garnituri. Felul doi poate fi reprezentat de diferite varietăți de salate. Desertul va fi tortul tău.
-Sună perfect.am aprobat ideea mamei întrebându-mă cât timp planificase, de fapt, petrecerea aceea.
-Acum, domnilor, vă mulțumim! Vă puteți retrage.
Cei doi oameni și-au strâns rapid lucrurile și au plecat.
-Am rezolvat meniul. Am rezolvat cu tortul și decorațiunile, am vorbit cu domnul Emilio și am aranjat o ședință de make-up aici, cu câteva ore înainte de petrecere, am dat toate invitațiile și am primit deja trei sferturi din confirmări.
Wow! Mama făcuse toate astea într-un timp atât de scurt. Mă întrebam câți bani cheltuise pe toate astea. Nu era greu de ghicit. Probabil milioane. Milioane risipite pe o petrecere pe care nu mi-o doream. De ce? De ce o lăsasem să facă asta? De ce nu mă puteam împotrivi?
Am rămas nemișcată în fața părinților mei fără să știu ce anume să spun.

***

Am ajuns la Elena acasă în jumătate de oră. De obicei îmi ia mai puțin dar astăzi ocolisem pentru o plimbare mai lungă. Am ciocănit la ușă și am așteptat ca cineva să răspundă. Am auzit pași în spate și ușa s-a deschis dezvăluind chipul frumos al mamei sale. Mama sa, Jennifer, era tânără, parcă nu îmbătrânise o zi din clasa întâi, când o adusese la școală:
-Emma!s-a auzit vocea Elenei în momentul în care a apărut fugind pe scări. S-a aruncat în brațele mele:
-Mulțumesc că ai venit! Haide sus, în camera mea.a spus și m-a luat de mână trăgându-mă după ea pe scările pe care coborâse mai devreme cu o viteză uimitoare.

***
-Asta?mă întrebă Elena ieșind din baia sa personală transformată acum în cabină de probă. M-am uitat la ceas. Eram aici de în sfert de oră și încă nu trecusem de faza întâi: hainele.
Purta o rochie înflorată, florile find roșii, galbene și negre. Avea pe deasupra o jachetă de blugi albastră.
-Arăți super!Am spus
-Off...așa spui mereu. Făcu o față dezamăgită. M-am apropiat de ea și i-am dat părul la o parte de pe față. Mi-am pus mâinile pe umerii săi și am spus:
-Arăți super mereu. Iar Adam va fi de acord cu mine.Te place din clasa a cincea. Niciodată nu și-a schimbat părerea.am încurajat-o. -Chiar așa crezi?
-Nu. Nu cred. Știu.
A zâmbit și a luat un colier în formă de inimă argintiu.
-Ăsta? L-a pus în fața mea ca să îl pot vedea.
-Sigur! Am spus zâmbind.
L-a pus la gât, și-a luat o pereche de cizme de piele negre și a folosit un ruj și un rimel pentru machiaj. O admiram pentru faptul că era așa naturală.
Am plecat amândouă din casa ei. Ea, spre cinema, eu, spre casa mea.
-Să îmi povestești tot! Am țipat după ea.
-Normal! A afirmat ea.

***

Eram în camera mea, citeam o carte, A șaisprezecea lună, când am primit un mesaj. Eram prinsă în poveste. Am lăsat cartea și am luat telefonul.

Hey!

Era Lexie

Hey!
Ce mai faci?
Citeam. Tu?
Stau...Am ceva să îți spun!
Ok...spune.
Am întâlnit un băiat drăguț.Avem o întâlnire mâine.
Super!
Eram entuziasmată deși mă întrebam cum de eu eram încă singură. Apoi am zâmbit.
Când îl voi cunoaște?am întrebat.
Păi, a zis că mâine merge împreună cu varul său la Skate Park. Putem să îl vizităm.
Sigur.

Conversația asta mi-a amintit de Zack. Am luat telefonul și i-am dat un mesaj:

Ne vedem mâine, la Skate Park?