I found love

#15

Eram în camera mea. Priveam tavanul. Sărutase altă fată. O parte din mine striga și se sfâșia. Am crezut în el, în ceea ce se presupunea că simte. Îi place să se joace cu inimile fetelor. Fusesem așa o mare idioată. Nu puteam înțelege. De ce ar fi făcut așa ceva? Ce a vrut de la mine?

Cineva a ciocănit la ușă. Aceasta s-a deschis dând la iveală silueta lui Robert cu o tavă de prăjituri și lapte.

-Nu ați mâncat nimic toată ziua. Îmi aminti el.

-Nu îmi e foame.am spus străduindu-mă să nu plâng.

-Nu sunteți bine deloc.

-Am avut o zi rea.

-Va fi bine. Încercă să mă liniștească pe un ton simpatic.

-Toate zilele sunt la fel.

-Poate, dar ați avut parte de atâtea zile bune. E rândul câtorva rele. Doar câteva.

-Mersi.am reușit să zâmbesc pentru acest om căruia îi eram profund recunoscătoare.

El a părăsit camera în liniște și a lăsat tava pe pat. Am luat o prăjitură dar nu am reușit să mănânc decât jumătate. Nu aveam poftă. Nu îmi era foame. Deja aveam ceva în stomac. O senzație ciudată...de gol...dar un gol care nu putea fi umplut cu mâncare.

Am pus hrana pe birou și am luat o carte în speranța că mă voi liniști.

-Te iubesc. Îi șopti Ammie la ureche.

-Și eu. Răspunse Josh.

-Promite să nu mă părăsești.

-Promit.a continuat el apoi și-a închis ochii pe veci.

Ammie țipa în disperare și lacrimi îi curgeau pe față. Acum și eu plângeam. Plângeam pentru Ammie și Josh, pentru mine și Zack, pentru Ryan și prietenii lui, pentru Chrys și Anna, pentru tot.

-Întoarce-te! Îl striga fata încercând cu disperare să îl aducă înapoi pe lumea aceasta. A căutat rapid în raft o carte de-a bunicii sale. Nimic.

"Nu poți schimba cursul naturii"

"Dacă așa îi e scris, așa va fi. O singură încercare și TU vei muri."

Aș muri pentru el. Își zise ea și a început vraja de salvare pe care o învățase. Și-a pus mâinile pe inima sa și a tras de sufletul lui care se ridica la cer. I-a schimbat drumul și l-a întors spre trupul său. Aproape reușise. Dar ceva a oprit-o. Un semnal a distrus conexiunea dintre cei doi. Ea a simțit fiecare strop de viață ieșind din corpul său odată cu încercarea de a îl salva pe Josh. Dar continua. Lupta. Rămăsese fără aer. Sânge îi ieșea din nas și din mâini. Era aproape de moarte. Dar lupta pentru el. Doar că Josh nu s-a putut întoarce la timp. A căzut pe podea inconștientă.

Am lăsat cartea de-o parte. Nu mai puteam citi. Oameni care se sacrificau unii pentru alții din iubire ajungând amândoi la moarte...

Iar eu eram aici. Lexie îl avea pe Mike și Elena pe Adam. Iar eu plângeam în patul meu spațios. Mă simțeam trădată. Abandonată. Abia înțelesesem ce simt. Abia acceptasem lumea așa cum era. Iar el plecase.

Lexie m-a sunat să vadă cum mă simt. Nu am răspuns. Nu aveam chef de vorbă. Elena mi-a trimis mesaje. Le-am ignorat pe toate. M-am dus în baie și am încuiat ușa. Am dat drumul la apă. Apă fierbinte. Am lăsat cada să se umple în timp ce eu îmi dădeam hainele jos apoi am intrat în aceasta. Am pornit și niște muzică pentru a mă calma. Mi-am închis ochii și am savurat sunetul cald al melodiei, temperatura fierbinte a apei și mirosul de levănțică al sărurilor de baie.

După câteva momente de relaxare am părăsit cada. Mi-am pus pijamalele pe mine și am intrat în cameră. Am decis să le răspund prietenelor mele așa că am luat telefonul în mână și am văzut cu uimire un mesaj de la Zack.

Hei.

L-am ignorat. Am sunat-o pe Lexie și am vorbit cu ea un sfert de oră. Am vorbit apoi cu Elena care are niște farmece aparte în a calma oamenii. Poate nu știați. E cel mai tare psiholog și un înger de fată. E cea mai tare prietenă pe care o poate avea cineva. Și e prietena mea. Mă simt așa norocoasă.

Ea mi-a povestit că Rebekah, sora lui Adam a început azi un scandal în care îi spunea acesteia să stea departe de frățiorul său.

Rebekah e cu doi ani mai mare decât noi. E o fată destul de dură. Foarte bună sportivă, majoretă, poartă haine destul de scumpe, miroase bine, nu vrei să te pui cu ea. E un gen de figură dar are, pe lângă fițe, o ambiție incredibilă. Anul trecut s-a dat la iubitul lui Caroline. A ieșit nasol. Ele două se aseamănă așa mult la temperament încât niciuna nu se lăsa. Îmi doream să pot fi ca ele câteodată. Cum ar fi fost azi. Ele nu au plâns niciodată după un tip. Mereu spun că dacă cineva nu le place, atunci cu siguranță nu are gusturi bune.

00:00

Stau în pat. Ascult muzică la căști. Mama e îngrijorată pentru mine. Tata nu știe de starea mea. Robert a trecut pe la mine de câteva ori să mă înveselească.

Ascult Arctic Monkeys și simt versurile trecând prin venele mele în toate colțurile corpului meu, mi se strecoară în suflet și ajung în inimă care le pulsează iar într-o cursă nebună prin mine.

Ziua a luat capăt. Alt mesaj.

Nu recunosc numărul.

Ești bine?

Cine poate fi la ora asta? Cum de are numărul meu? Am întrebat pe toată lumea dar, în afară de Elena care nu știe nimic, toți dormeau.

Am decis să nu răspund. Poate mâine. Nu acum.

00:30

Încă sunt trează. Mesajul de la Zack e acolo...vreau să răspund. Mă arde. Mă arde atât de tare. Dar dacă el vrea doar să îmi râdă în față? Nu se merită. Și totuși...

Hei.

Cf?

Știu despre fata aceea. Dacă despre asta vrei să vorbim, atunci nu cred că mai e ceva ce să îmi spui.

Poate doar scuze.

Scuze?

Uite, eu chiar te-am plăcut.

Mda...

Sincer. Știu că nu am prea multe dovezi, dar este adevărul.

Bine.

Oricum, nu am vrut să te rănesc.

Nu e problemă. Nu eram împreună sau așa ceva. Nu m-a deranjat.

Serios?

Da.

Bn. Nb!

Nb!

Sincer, de atunci nu am mai vorbit cu el.