I found love

#29

Încă două zile până la bal. Eram pe holul școlii, luându-mi cărțile de istorie din dulap. Larissa a venit aproape de mine. Am închis ușa dulapului și eram gata să plec, dar ea m-a oprit, strigându-mi numele:

-Emma!

Vocea sa era frumoasă, calmă, perfectă. Îmi plăcea și mie. Ceea ce era ciudat. Eram geloasă pe ea.

-Da... am răspuns privind-o.

-Larissa. Poți să îmi spui L sau Lissa.

-Bine...

-Uite, știu ce ai văzut ieri, dar nu e ceea ce pare. Îți pot explica.

-Poți?

-Da. Sunt studentă la dansuri. Cursuri suplimentare. Ryan doar a vrut câteva sfaturi legate de dans. A vrut să îți facă o surpriză plăcută. Seara balului trebuie să fie cea mai bună din viața unei adolescente. Iar el se asigura că face totul cum trebuie.

-Stai...

-Știu, știu, nu mă vei crede. Vrei dovezi. Uite, a spus întinzându-mi o carte de vizită. De asemenea, te asigur, Ryan e foarte speriat pentru că se împiedică în picioare. A trebuit să îl calmez de multe ori. Și, știu că poate tot nu e suficient pentru tine, așa că mai am încă o dovadă. Emma, ți-l prezint pe Jason, iubitul meu.a spus arătându-mi câteva poze cu cei doi.

-Oh, Doamne!Am spus speriată. Nu, nu, ce am făcut?

Lissa și-a pus mâna pe umărul meu și a spus:

-Ryan e bine. Știi că te va ierta. Te iubește. Du-te și spune-i că regreți, iar el va înțelege.

-Nu l-am văzut toată ziua.

-Știi ce ai de făcut.

-Da.am răspuns zâmbind.

Am plecat din nou într-o cursă nebună în căutarea tipului care mi-a furat inima.

***

Mai era doar o oră până la finalul programului școlar și Ryan nu era de găsit. Am luat telefonul și l-am sunat pe Jer:

-Jeremy, trebuie să știu unde e Ryan. E de negăsit și trebuie să vorbesc cu el.am spus speriată.

-Wow, stai ușor! Ok, Ryan e în sala de sport. Ultimul antrenament înainte de meciul de săptămâna viitoare, îți amintești?

-Corect.am spus. Uitasem complet.

-Baftă! Mi-a urat el și am închis telefonul.

Am fugit spre sala de sport, însă aceasta era goală. M-am îndreptat către antrenor și l-am întrebat ce s-a întâmplat cu elevii care erau astăzi la antrenament.

-Tocmai am terminat acum zece minute. Elevii sunt liberi.

-Merg la ore?

-Acasă. 

M-am panicat. Trebuia să vorbesc cu Ryan.

***

Încă două minute...

-Deci, astfel Imperiul Roman...

Un minut

-Okay, tema voastră de vacanță este să realizați un eseu despre Imperiul Roman. Se auzi vocea profei.

Clopoțelul a sunat. Mi-am strâns lucrurile în ghiozdan și am fugit către casa lui Ryan. Trebuia să fac asta acum.

Am ciocănit în ușă iar mama sa a deschis-o.

-Bună ziua!Am salutat. Ryan este acasă?

-A plecat alături de echipă în oraș. Trebuie să se întoarcă.

-Bine. Îl aștept.am spus. Fix atunci mama sa a zâmbit privind în spatele meu. M-am întors din instinct. Ryan era acolo. Se apropia de casă, de mama lui, de mine. Inima îmi bătea foarte tare. Dacă nu avea să mă mai ierte?

-Ryan!?Am spus.

-Emma!?A răspuns el uimit de prezența mea acolo.

-Eu mai am treabă prin casă. O să vă las singuri. Dacă vreți, puteți intra.m-a invitat mama sa în casă apoi a plecat.

Am rămas în curte. Ryan mă privea, eu îl priveam. Am rămas acolo câteva clipe, în tăcere.

-Deci,a rupt acesta tăcerea, de ce ai venit aici?

-Eu... Trebuie să îți spun ceva.

-Emma, am înțeles. Nu mă mai vrei. E în regulă. Eu... Știu că nu am nicio dovadă...

-Nu, Ryan,am spus luând mâna sa în a mea, am vorbit cu Larissa. Mi-a explicat tot. Știu că te ajuta, știu că nu e nimic între voi. Am venit să îmi cer scuze. Sunt o fraieră. Nu știu cum am putut crede că tu m-ai putea minți legat de ceea ce simți.

-Emma, te iubesc!A spus și s-a apropiat de mine, apoi buzele noastre s-au unit într-un sărut superb.

-Ryan, îmi pare atât de rău! Doar pe tine te iubesc! Nu am putut sta departe de tine.

-Nici eu. Te iubesc, Emma!

L-am privit zâmbind.

-Vrei să fii partenera mea la bal?A întrebat el.

-Da, vreau.am răspuns emoționată.

Acesta s-a apropiat din nou și ne-am sărutat. Mama sa a ieșit din casă așa că noi ne-am oprit. Am rămas acolo rușinată. Nu puteam crede ce tocmai se întâmplase.

Aceasta a zâmbit. La fel și Ryan, privindu-mă. Am început să râdem.

-Mama, a început Ryan, ți-o prezint pe partenera mea de bal, Emma.a spus arătând spre mine.

-Mie îmi pare mai mult decât atât.a răspuns mama sa.

M-am rușinat și mai tare. Mama sa m-a îmbrățișat și mi-a spus

-Ai grijă de el! E cel mai prețios lucru al meu.

Am dat din cap afirmativ. Nu era ca și cum ne căsătoream, okay? Aveam o senzație ciudată. Teamă. Și fericire.

Ryan m-a luat în brațele sale, zicând:

-Așa e, mamă! E mai mult decât partenera mea de dans la un bal de liceu. E fata pe care o iubesc.

***

Jumătate de oră mai târziu eram cu Ryan în parc. Acesta mă ținea de mână. Îl priveam și zâmbeam.

-Ryan, eu... Sunt confuză. Ultimele zile au fost în ceață pentru mine. Vreau să știu...

Acesta mi-a luat fața în mâna sa.

-Eu, nu știu ce anume suntem noi? Știu că poate e prea devreme să te întreb asta, dar...

-Emma, eu...Am crezut că...

Nu își găsea cuvintele. Nici el nu știa răspunsul.

-Ry,e okay. Știu că e o situație foarte ciudată.am spus dând o parte din părul de pe fruntea sa în altă direcție.

-Emma, te iubesc. Și vreau să fii iubita mea. Dar am crezut că... am crezut că ești deja.

-Serios?

-Da... Îmi pare rău! Sunt un fraier. A izbucnit lăsându-se pe o bancă.

-Ryan, da, vreau să fiu iubita ta.am spus ținând mâna sa în a mea apoi l-am sărutat. Ne-am sărutat. Și nu mi-a mai păsat de nimic și nicio durere pe care am trăit-o nu mă mai putea apăsa.

*****************************

Încă un singur capitol. Oh, Doamne, nu pot crede! Doar unul. Vreți și volumul doi sau ar trebui să mă opresc aici?