I found love

prolog

Ziua mea a început ca orice altă zi. Eram în parc, mă plimbam pe lângă lac, când telefonul meu a semnalat că am primit un mesaj. L-am scos din buzunar pentru a verifica textul primit. Era Lexie, prietena mea cea mai bună. Ea este cea care a fost lângă mine de când mă știu.
"Bună".mi-a scris ea.
"Hey" am răspuns.
"Ce mai faci?"
Tocmai mă pregăteam să scriu un "bine" când m-am ciocnit de cineva și telefonul meu a întâlnit asfaltul.
-Hey!Am strigat eu ridicându-mi privirea.
-Ia uite cine e aici.s-a auzit imediat vocea celui de care m-am izbit. Ai grijă pe unde mergi, păpușă.
-Nu îți face griji pentru mine.am răspuns eu.
-Ah, chiar crezi că aș face așa ceva? Tu nu ai prea înțeles...acum e partea în care îți ceri scuze...
-Sau?
-Sau...Îți iei bătaie.
-De la cine?
-Să îți arăt.a spus și în momentul următor și-a ridicat pumnul. Am închis ochii așteptând să fiu lovită din clipă în clipă. După câteva clipe în care nu s-a întâmplat nimic am deschis ochii pentru a vedea un alt tip ținându-i pumnul și protejându-mă astfel de lovitura pe care trebuia să o primesc.
-Ia-te de cineva pe măsura ta.a spus el ușor amuzat de fața mirată a agresorului meu.
-Ia priviți cine tocmai a venit să facă pe cavalerul.a spus băiatul întorcăndu-se spre gașca sa pe care nici măcar nu o observasem până atunci. Ce cauți aici, Zack? Îți place să faci pe eroul?
-Nu îl mai batjocori!mi-a luat-o gura pe dinainte în apărarea salvatorului meu.
-Oh, nu știam că e iubițelul tău.a continuat el cu glumele sale inutile și de prost gust.
-Ești un idiot.am spus.
-Bine...ne vedem mai târziu, păpușă.a terminat acesta conversația și a plecat.
-Îmi pare rău pentru asta.a spus imediat băiatul care m-a salvat. Eu sunt Zack.s-a prezentat întinzându-mi mâna.
-Emma.am răspuns eu și am dat mâna cu el.
Apoi m-am aplecat să iau telefonul de pe jos, dar el a făcut același lucru, astfel că mâinile noastre s-au atins.
-Scuze.a spus el.
-Nu e nimic. Ai fost foarte curajos, oricum.
-Cineva trebuie să îi dea o lecție.
-Probabil...
Mi-am îndreptat privirea spre el pentru a îl vedea mai bine. Prima dată am privit ochii săi...niște ochi albaștri superbi, profunzi. Apoi atenția mea a fost captată de obiectul din mâna sa: un skateboard.
-Ce drăguț e.am spus făcând referire la placă.
-Mda...Mersi.
-Te dai cu așa ceva?am întrebat pe un ton uimit deși era evident că răspunsul era "da".
-Desigur. De ce? E ceva în neregulă?
-Nu...doar că...și eu mă dau cu skateboardul.
-Serios?a întrebat el cât se poate de surprins.
-Da.
-Wow! E minunat.
Chiar în acel moment, un nou mesaj de la Lexie, de care uitasem cu totalitate sosise. "Off...chiar acum?"m-am gândit eu privind telefonul care, în ciuda loviturii, nu pățise nimic.
"Mai ești?" Era mesajul trimis. Abia atunci am realizat că îmi mai trimisese vreo patru mesaje.
"Da.'' Am răspuns eu rapid.
-Scuze, e prietena mea.m-am scuzat eu față de băiatul din fața mea.
-Nu e nimic. Eu trebuie să plec, dar mi-ar plăcea să...știi tu, să ne dăm într-o zi cu placa. Desigur, dacă vrei și tu...
-Ar fi plăcerea mea.am răspuns eu cu un zâmbet sincer și recunoscător și am plecat mai departe.
"Mai vii?"am primit un nou mesaj de la L.
"Imediat" am răspuns eu și am grăbit pasul privind din când în când în spate, după Zack. Nu îmi puteam scoate din minte secvența aceea în care era cât pe ce să îmi iau bătaie...dar el m-a salvat.